"D-ale sufletului!"

Post-ul acesta va fi unul scurt (cred:D). Vreau sa va impartasesc si voua ce am invatat acum 1-2 luni intr-o scurta tabara de 3 zile intr-un sat :) in apropiere de scumpul meu orasel. In fine, in aceasta tabara am avut foarte multe de invatat fiindca am fost implicata intr-un proiect numit "Euro27" (I`ve learnt about : feedback, cum sa imbunatatesc relatia elev-profesor elev-parinte si multe alte lucruri interesante :) ). Deoarece am stat la preotul Tanase Rafael, am fost si pe la biserica Duminica si Luni de Sf. Andrei. Pot sa spun ca am ramas profund impresionata de slujba de acolo si am invatat catea "citate" pe care vreau sa vi le impartasesc si voua.

In primul rand, cu totii stim ca perfectiunea nu exista. Insa, o cale spre a atinge o "aproape perfectiune" este dragostea si intelegerea.
In al doilea rand, Dumnezeu ne iarta greselile si pacatele si ne primeste la el ori de cate ori ne cerem iertare sau ne indreptam calea spre el. Dar, asa cum Dumnezeu ne iarta, asa si noi, oameni, fiinte mult sub Dumnezeu, trebuie sa invatam sa iertam si sa-i apreciem pe cei din jurul nostru asa cum sunt ei:). Si cu asta, vreau sa ating un punct mai sensibil, si anumea discriminarea. Eu una nu suport persoanele care fac discriminare intre oamenii grasi-slabi, rommi-romani, persoane cu dizabilitati-persoane normale. Urasc persoanele care vad ca rad de cei care au un handicap sau sunt de alta origine. Urasc sa aud "Ia uite-l ce urat e, ia uite-l ce surd e! Nu poate sa vorbeasca! Ia uite e romm!" etc. Voi credeti ca bietii oameni au vrut ei sa fie asa? Voi credeti ca ei au zis "Doamne, fa-ma mut! Doamne, fa-ma romm!" etc.
Sper ca ati invatat si voi ceva din toate astea:) (ultima parte o simteam si o gandeam de mult timp).

See ya`!:*