It`s so good...

Te simti atat de comfortabil si relaxat cand e...bine! Simti ca trupul tau pluteste usor si lin...Ca suvitele de par sunt mangaiate de o adiere calda de vant...Ca sufletul iti este inundat de liniste si iubire...Ca nimeni si nimic nu te poate scoate din aceasta stare de bine...Ca poti avea totul dar si nimic in acelasi timp..
Este asa bine cand te trezesti dimineata cu un zambet cald si larg pe buze. Cand ziua iti este luminata doar cand te gandesti la o anumita persoana. Cand un simplu pas pe care il faci atunci cand pleci la scoala te invioreaza si te binedispune. Cand ai pe cineva langa tine care sa te asculte indiferent de cat de banala sau complexa este problema ta. Cand cineva apropiat de inima ta vine si te imbratiseaza spunandu-ti ca privirea ta il face fericit. Cand sora/fratele iti zambeste si iti spune in orice mod ca te iubeste. Cand prietenii tai isi pierd o zi intreaga cautand bancuri doar ca sa te scoata din starea de monotonie si tristete in care ai cazut. Cand te uiti la luna si la stelele de pe cer care parca iti multumesc ca esti alaturi de ele in noaptea asta. Cand atingerea unei flori firave si micute ca zambila sau ghiocelul, te gadila si iti mangaie sufletul. Cand o pisica se apropie de tine si iti face semn cu ochii sau mustatile ca arati superb in ziua aceea. Cand ramai blocat admirand frumusetea unui simplu nor alb si pufos care pateaza cerul albastru.
Poate ca unii nu inteleg de ce lucruri atat de simple si uzuale, ma fericesc. Eu una, prefer sa fiu o fire complicata alcatuita din mozaicuri simple. Am invatat sa ma bucur de orice lucru care ma inconjoara, de orice zambet ce imi este oferit, de rice privire care ma admira.

(Stiu ca n-am mai scris de ceva timp, dar abia in seara asta mi-a mai venit ceva inspiratie:D. Sper ca v-a placut!)

See` ya!:*

Extaz primavaratic...!

Luna, stelele si un fior usor dat de adierea calda de vant si mana mea care se joaca prin parul lui. Il intreb daca acest covor de stele are vreun sfarsit, iar el imi spune ca probabil da, fiindca si infinitul are totusi o limita, pentru el.
Lacul limpede in timpul zilei a devenit acum o mare nelinistita si infioratoare. Mana lui face acum echipa cu mana mea si se joaca cu inelul de pe deget. Atingerea ma gadila incet, dar il las sa continue. Joaca noastra este total inofensiva si inocenta...in lumea noastra! Se aud fosnete in urma noastra, dar impreuna nu prea dam atentie la aceste sunete, fiindca suntem prea preocupati de glumele si privirile noastre ratacite in umbra si intuneric.
Acum, ma cuprinde usor dar puternic in brate si imi lasa o urma de sarut pe obraz...apoi imi mangaie suvitele lin si ma cuprinde iar cu bratele. Incerc sa-i gasesc ochii negri si privirea in noaptea si mai neagra, dar nu reusesc. Ne continuam usor plimbarea vorbind despre sentimentele ascunse ale heavy metal-ului si nebunia complexa a lui Lady Gaga. Rasetele noastre rasuna puternic in linistea apasatoare a intunericului. Luna este acum invaluita puternic, dar de un nor firav, iar noi suntem cuprinsi de un intuneric si mai adanc.
Deodata, caldura corpului lui ma paraseste. Il caut dar nu vad decat negru! Niste maini reci ma cuprind si imi intind ceva puternic de alb. Un ghiocel plapand zace acum in mainile mele, iar noi ii savuram parfumul.
Ne incheiem plimbarea cu un sarut luuuuung, in care diferenta de inaltime se observa, asa ca trebuie sa ma ridic incet pe varfuri...

(iar am inspiratie:)) . sper ca v-a placut!)

See ya`!:*

Pretentii...

Nu stiu ce sa-ti mai fac. Ai pretentii peste tot. Esti asa misterios dar in acelasi timp transparent, esti plin de orgoliu si ambitii, adori privirile tuturor indreptate spre tine dar in acelasi timp te copleseste timiditatea...Esti tot dar si nimic...Esti pretentios...
Totul e prea putin pentru tine, iar nimic e prea mult. Un tricou alb e prea inchis, iar unul negru e prea deschis. Ziua nu iesi afara fiindca e intunecoasa, iar noaptea e prea luminoasa. Nu mananci o portocala pe motiv ca e prea rosie, iar o rosie este prea portocalie. Vara e racoare si preferi interiorul, iarna e prea calduroasa pentru tine si ramai la optiunea interior. Soarele face prea putina lumina pentru ochii tai, iar luna este cu adevarat orbitoare. Intr-un club muzica are volumul la minim pentru tine, iar intr-o biiblioteca soaptele te distrug auditiv. Whisky-ul este atat de slab pentru papilele tale gustative, iar apa te arde pe gat. O femeie de culoare alba ti se pare atat de inchisa la culoare, iar o africanca este parca prea deschisa! Cand confuzi Berlinul (capitala Germaniei) cu Berna (capitala Elvetiei) spui ca nu ti-a placut istoria in gimanziu, iar apoi cand il confuzi pe Napoleon cu Traian mentionezi ca urasti geografia. Cand mananci ciocolata neagra amaruie spui ca e prea dulce, iar ciocolata alba este cu desavarsire amara. Heavy metal-ul te linisteste in totalitate, iar muzica clasica te agita cumplit.
Asadar, pretentii, pretentii si iar pretentii. Cand o sa te opresti? Nu stiu. N-am nici cea mai vaga idee. Dar cand te vei opri, nu te voi mai adora. Ma vei plictisi. Vei fi o persoana normala ca toate celelalte. Voi trece ignoranta pe langa tine, uitand ce ai fost candva. Voi spera ca undeva, un pretentios ma asteapta din nou pentru a ma fascina.

(Fac o mica paranteza :D. Acest post nu este dedicat nimanui:D. L-am conceput in momentul in care mi-a venit in gand "totul e prea putin si nimic e prea mult". Sper ca a iesit ceva destul de bun :D. Si daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca ar fi o persoana pe care as ruga-o sa nu se opreasca din a fi "strange and naughty";) :) .)

See` ya!:*

Ieri, azi si maine...

Imi amintesc cu drag de zilele in care nu stiam ce sunt alea teme, nu stiam ce sunt alea probleme, nu stiam de cuvantul "suparare, tristete sau lacrimi" decat atunci cand ma loveam sau ma suparam pe verisoara mea. Imi place de fiecare data sa-mi amintesc ce traznai faceam si ma bufneste rasul chiar si acum, cand scriu singura:). Nu stiam diferenta intre noapte si zi, nu stiam ce este internetul si dependenta, nu stiam care e diferenta intre o tigara si un bat in flacari, nu stiam multe...Insa stiam altele:)
Stiam sa ne jucam, sa traim viata, sa alergam, sa respiram aer curat, sa ne intelegem bine, sa facem traznai, sa ne imbogatim imaginatia, sa inventam cuvinte si povesti noi, sa ne facem displacuti de adulti, sa mancam fructe din gradina vecinului, sa zambim inocent si multe altele.
Asta era ieri.
Astazi...copiii sunt dependenti de internet si jocuri pe calculator, sunt "addicted" la tot felul de lucruri obscene, sunt la curent cu toate injuraturile noi aparute pe piata, stiu peste 10 firme de tigari diferite, li se par demodate "pititea, alergatea, etc", se cearta cu parintii din simplul fapt "nu te las in club" ci nu pt faptul ca "nu te las azi la fotbal", iubesc de la o varsta frageda, desi "iubirea" nu are definitie pentru ei, sufera in poze si in realitate, suint influentati intr-un mod negativ de curentele noi aparute : emo, punk, etc.
Nu avem ce sa facem...Poate doar, peste 10-20 de ani, sa ne educam copiii intr-un mod diferit, asa cum parintii si bunicii nostri au facut-o. Nu dau vina pe parinti copiilor din ziua de azi, fiindca totusi ei sunt usor influentabili si usor de manipulat la varsta de 10-11 ani, cand practic personalitatea si modul de viata al unui copil se formeaza.
Desi aveti deja 15-16 ani, sunteti totusi acolo ascunsi, copii. Merita uneori, sa va sacrificati cateva minute, macar pentru a va aduce aminte de poznele facute acum cativa ani si sa retraiti acei fiori de frica atunci cand vecinul iti promite ca te va "spune" mamei, sau lacrimile pe care ti le.a provocat cazatura din "cires" sau de la fotbal, sau rasetele nebune de la 00:00 care disperau vecinii.

Ma intreb cum va fi maine...Speranta moare ultima, asa se zice:)

[Vreau sa ma scriu in acest post o multumire:)! Ii multumesc Cuiva ca este langa mine destul de des, ca ma suporta, ca ma asculta, ca nu ma intrerupe atunci cand ma plang de orice lucru banal sau complicat, ca mi-a aratat o alta latura a muzicii decat lady gaga si trance si nu in ultimul rand ca ma face sa zambesc :) Multumesc! Stiu si sper ca te simti! :*]

See` ya!:*

I like it...

Nu sunt ca orice alta fata. Cel putin asa ma consider. Si totusi, sunt fata, doar ca ma simt diferita si speciala fata de celelalte. Nu-mi place sa fiu acoperita de tot soiul de complimente, nu-mi place sa fiu fluierata, nu-mi place sa fiu claxonata, nu-mi place sa ma machiez in exces, nu-mi place sclipiciul, nu-mi place sa zac intr-un club cu whisky si o tigara slim in mana, nu-mi place sa-mi afisez prietenul doar ca sa vada lumea ca am, nu-mi place sa mi se zica "papusa", nu-mi place sa las sa se puna praful pe carti si sa cultiv cultura cartofului prajit cu ulei de palmier....In schimb, imi place .........
Sa port o discutie inteligenta cu cineva matur...
Sa zambesc chiar si atunci cand sufletul spune altceva...
Sa fiu inconjurata de prieteni...
Sa ma plimb noaptea vara cu cerul instelat alaturi...
Sa fiu mangaiata printre suvitele mele de cel iubit...
Sa fiu imbratisata cu putere, doar ca sa ma simt protejata...
Sa-mi aduc aminte ca in mine, inca zace o copila...
Sa fiu mangaiata pe obraji...
Sa mi se asemene obrajii cu faina pentru prajituri...
Sa port o conversatie doar din priviri...
Sa simt ca traiesc viata...
Sa zambesc pe strada in timp ce merg, doar fiindca mi-am amintit de o gluma...
Sa fac baloane din guma de mestecat cand ma plictisesc...
Sa ma contrazic cu o persoana apropiata, desi stiu ca n-am dreptate...
Sa las o pereche de cercei colorati sa-mi inveseleasca ziua...
Sa folosesc privirea de inocenta atunci cand vreau ceva...
Sa stau pana noaptea tarziu uitandu-ma la luna de pe cer...
Sa visez cu ochii deschisi...
Sa ma pierd in amintiri in ore la scoala, iar soneria sa anunte vacanta sau week-end...

I just like those things. Sunt doar eu, si nimeni alta. E doar o parte din mine. Un vis de copil devenit partial realitate : Eu, aproape mare!

See` ya:*!

Niciodata!

Ce titlu am ales si eu :) Poate va intrebati. Dar o sa vedeti in ceea ce urmeaza de ce am spus "niciodata!".
Noi, copiii, astia de la 7 ani la 18-19 ani, cica mergem la o institutie numita scoala. Unde ne pregatim, cica, pentru viata, unde invatam lucruri noi si folositoare....unde suntem torturati zi de zi, unde suntem stresati, unde suntem obligati sa realizam in ce lume cruda si nedreapta traim, unde toate visele de copil ne sunt spulberate ,unde ne simtim mai rau ca la inchisoare. Elevul din ziua de astazi, a ajuns sa spuna "Mama, urasc scoala! Imi place cand nu fac romana, imi place cand profu` de mate sta si se uita pe pereti, imi place cand ne batem joc de profa Cutare, imi place orice in afara de invatat/citit/scris!" in loc sa spuna "Ce opera interesanta am studiat azi la romana! Imi place sa stau la scoala desi uneori ma plictisesc! Apreciez profesorul de la catedra pentru ca isi da silinta sa ne invete ceva, desi nu e prea intereanta materia!". Mie imi pare rau de felul in care a ajuns invatamantul din ziua de azi, in special ca sunt o "boboaca de a9a", dar recunosc ca nu este vina a elevilor , poate doar 15 %, dar in rest este numai vina profesorilor care incearca sa ne bage carte pe gat cu forta, fara sa incerce sa ne atraga spre materie, care ne expun invatamantul ca pe un lucru obligatoriu, mortal in caz ca il refuzi, in loc sa ne faca pe cat posibila de placuta sederea la scoala.
Profesorul din ziua de astazi (80% din ei) ne obliga sa invatam o materie care probabil nu ne va folosi niciodata, poate nici macar la cultura generala. Ok, sa zic ca asta nu ar fi CHIAR ASA DE GRAV (!!!!!!!) dar cand te si taxeaza la note pentru o mica gresala sau mai stiu eu ce i-a venit pe moment, sau cand il vezi ca habar n-are despre materia pe care o preda, nu te doare un pic sufletul si iti vine sa pleci din scoala aia???
Apoi, te trezesti in a8a/a12a ca ai niste medii mai micute prin clasele anterioare la te miri ce materie de care nimeni n-a auzit si te trezesti ca te "trage in jos" la media de admitere. Pai atunci, cum sa nu se oftice elevul, sa nu chiuleasca, sa nu "laude" scoala?? Si mai aud profesori plangandu-se "Vai, dar ce le-am facut sa vorbeasca asa urat despre materia mea SUPERCUNOSCUTA??? Aaaaa, lasa ca le pun eu 2. Sa vada ei ce inseamna DISCIPLINA!!!".
Bietii de noi. Ma gandesc cu groaza la "piticii" astia simpatici de gradinita care priveesc scoala ca pe ceva mirific.
Cred ca NICIODATA profesorii nu vor incerca sa se schimbe! Nici macar asa, de dragul meseriei, in niciun caz de dragul nostru.
Pai, ce sa mai zic, incercati sa nu va mai ofticati si sa va bagati :D cate ceva in scoala asta. Nu sunteti singurii si nici nu veti fi. Nu sunteti ultimii dar nici primii. Sunteti doar o fractiune din milioanele de copii care patim asta.
Imi place scoala. Cand invat ceva interesant si de placere. Cand profesorul imi zambeste si ma intelege ca nu inteleg ce zice el acolo. Cand ma pierd in amintiri in ore , iar soneria anunta week-end-ul sau vacanta.
Enjoy your life!:)
Un post pentru toti elevii!
See ya`!:*

O lume, o zi, un zambet :)

N-am mai scris de mult timp, poate fiindca n-am avut inspiratie, poate fiindca n-am avut timp, poate fiindca n-am avut dispozitia necesara. Am trecut prin multe in ultimele saptamani si pot spune ca sunt totalmente dezgustata de lumea in care traim. O lumea rea, plina de orgoliu, plina de principii invechite sau idioate, o lume in care doar pozitia sociala conteaza si cat de "boss" esti, o lume in care inteligenta este o boala rara care se dezvolta numai la anumite persoane, o lume plina de oameni ingamfati cu o parere exagerat de buna despre ei insisi, o lume in care multi dintre noi nu mai avem loc, o lume care din pacate e a noastra si in care suntem obligati sa supravietuim.
Nu stiu de ce am ales sa fac aceasta introducere. Poate fiindca, ma voi repeta, sunt scarbita de lumea asta.
Insa, nu pot face nimic ca sa "opresc planeta si sa cobor".
Totusi, in ciuda tuturor lucrurilor bune si rele care mi s-au intamplat, au existat mici "stimultori" "(ce ciudat suna :)) ) de zambete :). Au fost persoane care mi-au adus un zambet pe buze, chiar cineva a reusit sa ma amuze. Din cand in cand, viata mai merita traita si chiar merita sa ai in jurul tau "stimulatori de zambete":D. Eu nu am foarte multi, poate chiar doar 2-3, insa stiu sigur ca functioneaza "unlimited" si fara baterii:D.
Nu pot decat sa le multumesc si sa le spun ca incerc sa fiu si eu la randul meu un "stimulator de zambet":D.
"Live your life"! E tot ce va pot spune:). Scoateti din voi maxim! Maxim am spus! :D.

O sa revin poate cu detalii :)
See ya`!:*

La cules de ghiocei:D

Stiti ca aseara ma intrebam pentru ce au iesit masinile de dezapezit de la pastrat cand afara nu ninge? Am primit raspunsul : au plecat la cules de ghiocei:D. In ce tara nu stiu, pentru ca de aseara dupa ora 00:00 ninge iar, astfel incat s-a pus zapada "ca lumea". Dar, masinile de dezapezit sunt la cules de ghiocei si zambilute. Putem acum sa asteptam linistiti sfarsitul saptamanii cand se preconizeaza temperaturi mai ridicate, astfel zapada se va topi, apa va inunda strazile si curtile, iar masinile de dezapezit se vor intoarce ca sa depuna ghioceii si zambilele la monumentul eroilor din parcul noi (asta pe 12 mai- ziua orasului:D). Cam atata pentru moment. Ma pregatesc sa plec la inchisoarea aia numita scoala :). See ya` later!:*

Am si eu o intrebare?:D

Am si eu chef asa, la miezul noptii de un post:D. Unul in care o sa scriu ce-mi trece prin minte. S-a oprit ninsoarea de aseara. A mai ramas putina zapada "pe ici pe colo". Sa-mi spuna si mie cineva de ce s-au trezit masinile de dezapezit?:. Serios. Eu le-am vazut trecand. Si nu glumesc. Probabil vor sa curete soselele de...apa??? Adevarul e ca suntem in Romania si nimic nu ma mai uimeste. Astazi, chiar nu prea am idei. Cred ca in final o sa scriu despre prietenie :) (asta fiindca am langa mine o prietena care mi-a fost alaturi si imi este oricand as avea nevoie, multumesc:*)
Un prieten iti sterge o lacrima imediat cum aceasta iti umezeste obrazul.
Un prieten iti intinde ambele maini chiar si atunci cand n-ai nevoie de ajutor.
Un prieten te face sa zambesti atunci cand ai vrea sa fugi departe de lumea asta.
Un prieten te saruta usor pe obraz atunci cand te astepti mai putin.
Un prieten iti zambeste chiar si atunci cand nu este fericit.
Un prieten te aproba chiar si atunci cand tu gresesti.
Un prieten te face sa razi atunci cand vrei "sa cobori" de pe planeta asta.
Un prieten iti duce dorul chiar daca acum 1 minut v-ati intalnit la magazin.
Un prieten te prinde cu o perna de puf atunci cand faci un salt gresit si cazi.
Un prieten te face sa te simti special atunci cand toata lumea se uita urat si confuz la tine.
Un prieten NU iti provoaca mai multe lacrimi decat ai deja.
Un prieten NU te respinge nici macar cand n-ai nevoie de el.
Un prieten NU te critica ci iti arata drumul bun.
Un prieten NU se uita urat la tine atunci cand tu stralucesti mai mult ca el.

Am scris-o pe moment:D. Cu dedicatie 4 my BFF!:*

See` ya!:*

Cand eram mica visam sa ajung la Polul Nord...

Stau si ma gandesc ca n-am mai scris de vreo 3 zile...Ehh, nu cred ca s-a suparat nimeni. In orice caz, ca sa fac un rezumat scurt al acestor zile : am aflat ca am luat locul 3 la astro:), m-am pregatit pt olimpiada de mate:D, m-am plictisit la scoala, m-am implicat intr-un proiect eco s.a.m.d.
Probabil va intrebati ce e cu "titlul ala freak"? Pai, eu una, asteptam cu nerabdare luna martie. Fiindca asta aducea martisoare, ghiocei, iarba verde, soare, pantofiori, trench-uri subtiri...Ei bine, am primit martisoare si cam atat. In rest zapada cat vezi cu ochii. Ninge incontinuu de vreo 2 zile, dar noroc ca zapada nu s-a pus prea rau. Totusi, inca ninge. Chiar si la ora asta (23:04) "ploua cu zapada" :D. Cand eram mica, imi aduc aminte cum ziceam : "Vreau si eu la Polul Nord! La Mosu! Sa ma dau cu sania si cu renii!!!". Sincer, acum nu-mi lipsesc decat renii :)).
Unde e primavara aia racoroasa cu cerul senin si soarele cu dinti? Cu ghioceii si zambilele purpurii rasarind din iarba verde proaspata? Cu copacii plini de muguri roz si albi? Cu pasarelele ciripind prin aer? Unde?? Probabil la pastrat cu masinile de dezapezit :D.
In rest, am incercat sa ma distrez pe cat posibil, sa uit de griji si sa nu ma plictisesc "barbar" :D (am citat de la Alli).

See ya`!:*

Pisici, pantofi si cearcane :D

Dimineata aceasta a fost una somnoroasa, rece, grabita. Am ajuns la scoala pentru olimpiada de astrofizica si astronomie [:)) :D] si ma gandeam la cine ne va asista, cat de grele vor fi subiectele, daca ma voi descurca, etc. Ei da:)). Nu ma gandeam la astea, poate doar 10 min m-am gandit, dar apoi am lasat la o parte grijiile "scolare". Ma gandeam la ce voi face azi, la zapada pe jumatate topita, la parul care imi statea destul de bine si la zapada care tocmai a picat pe mine (in cantitatate redusa, din fericire) in timp ce mancam niste jeleuri asteptandu-l pe profu`.
Trece si olimpiada, cu chiu cu vai si ajung acasa. La caldura, la internet, foarte placut bineinteles. Si deodata, imi amintesc : PETRECERE IN FAMILIE MAINE! Aaaaaaa, perfect. Trebuie sa ma culc dvreme (damn!) ca sa nu am cearcane adanci in fata rudelor [:-@], trebuie sa-mi gasesc ceva de imbracat decent, dar totusi la moda, sa fac exercitii "de actori" ca sa nu ma incurc sau sa ma balbai cand ii voi povesti matusei de gradul al 100-lea de ce a fugit pisica vecinului, de ce scoala noastra se numeste "Nicolae Iorga", de ce am ales pantofii aia, de ce nu mananc mai mult, de ce , de ce, de ce!
Partea buna este ca voi incerca sa scap cat pot de repede [:))] (asta chiar poate fi considerata parte buna!).
Totusi, daca stau bine si ma gandesc [:-?], nu cred ca se va supara nimeni daca se observa o urma usoara de nesomn si o sila de a purta o conversatie. :D
Gata, ma hotarasc intr-un final sa o sun pe my BFF sa iesim la o plimabare, o ciocolata calda, o priveliste, o "conversatie live":D.
Dupa vreo doua ore, ma "retrag" acasa, in fata pc-ului bineinteles.
Si, intr-un moment de "revelatie", decid sa nu ma mai duc maine nicaieri. Asta suna perfect pentru mine fiindca as fi putut sa ies din nou in oras, dar acest lucru ar fi provocat reactii gen : "Cuuuuuum??? Nu a venit fiindca a ales sa iasa in oras???? Este inadmisibiiiiil!!!!".
O sa vad maine ce fac in functie de starea mea de spirit. Pana atunci, o sa profit de starea mea sufleteasca actuala si o sa conversez pe mess, o sa rad, o sa mai scriu cate ceva pe blog, s.a.m.d.
Apropo, deja s-a topit zapada. Din fericire sau din pacate? O sa dau un verdict tomorrow:*

See ya`!:*

Friday night! March:x ! Snow`s night?:|

Prima zi din martie a fost un pic de "indoiala" pentru mine. Soare, nori, soare, nori.=, s.a.m.d. A2-a zi insa, 2 martie, a fost o zi splendida. 17 grade Celsius, cer senin albastru mediteranean, asfalt uscat :D, sarafan subtire, trench verde inchis, par prins cu suvite rebele...Totul de vis:x...Asta pana vineri (cand era chiar frig) , cand in timp ce savuram un mar verde:D, am ramas ":o wtf?" cand am vazut ca ninge afara cu "lopata" :D. Toate ca toate, dar chiar s-a pus zapada. Dupa lupte "seculare" si mici "distractii" am ajuns acasa in jur de ora 19. Realizez ca este "friday night" si ca n-am nimic planuit. Hopa! Asta inseamna ca imi voi petrece seara cu o ceasca de ciocolata calda varianta Milka, in fata laptop-ului, conersand cu "lumea" si gandidu-ma cum sa-mi aranjez parul si cu ce culoare sa-mi fac un unghiile. Pana atunci, ma schimb si ma uit pe geam "Snow! Everywhere!". In mintea mea : "Suntem in luna cadourilor (decembrie)? Am facut azi vreo vraja cand am cerut de la dozator un cappuccino cu doza dubla de zahar?". Nu cred. Orasul ar fi fost impanzit de retele de globulete colorate si sparte. Deci e martie, 5 martie mai precis si ninge. Bon. Fug si imi fac ciocolata. Iau un loc confortabil in fata pc-ului si incep : "Accept/Deny/View my webcam/Sign out/Sign in/Invisible to everyone/etc". Decid ca parul meu sa fie mai drept asa ca il "dichisesc" cu totul felul de tratamente de la Schwarzkopf. Rezultat bunicel. De fapt, multumitor. Oups, ora 23. Si maine am iarasi o olimpiada. Incep, de fapt termin "Pa/Pa/Vb maine/Ok/Pwp/Sign out/Stand by". Programez ceasul repede sa sune la 7:30 si ma asez comod in pat. Surpriza! Nu pot sa dorm. Si imi amintesc de unghii! Ehh, lasa, rezista ele 1 zi fara protectie. Nu? Reusesc sa adorm. Si aici se incheie post-ul ca deja intru in "saturday". Boring day, ahh?

P.S. Netu a picat din 5 in 5 minute. Pana la urma si-a mai revenit.

See` ya!:*

Petit...petit...petit...petit....

Acest "anunt"(post) va fi unul petit(in franceza, mic). De azi inainte voi incepe sa postez posturi [:))] in care voi incerca sa "creez" jurnalul unei adolescente, de aproximativ varsta mea:D. Unele activitati vor fi o parte din cele care sunt prezente si in viata mea, altele nu.
Poate post-ul asta, scris la repezeala, v-a zapacit. Dar veti vedea in cele ce urmeaza ideea:D
see ya`!:*

De cand ma tot tin sa scriu, dar nu prea am mai avut idei. Astazi s-a ivit o noua ocazie in viata mea si cu asta noi idei:D.
Am fost chemata la scoala de la ora 12 pentru a "pune pe picioare" din nou revista scolii. Se va numi "Iesirea din rand". Bon. Foarte interesanta ideea si am primit-o cu bratele deschise. Asta, pana cand ni s-au spus restrictiile! :. Da, ati citit bine. Restrictiile.
Bine, nu vorbesc de restrcitii gen "fara lucruri obscene, etc". Vorbesc de restrictii gen "Revista trebuie sa fie alb-negru, nu color". Sau "Pe coperta va fi titlul si statuia lui Iorga". "Titlul nu poate fi schimbat". ETCCCCCCC!!! Mda.
Ma intreb oare ce vanzare "colosala" vom avea cu niste pagini alb-negru. Sau cu un titlu "ciudat". Sau cu niste articole "un pic plictisitoare" (cu siguranta ni se vor respinge 1111111111 de articole de catre...."redactorul-sef", daca v-ati prins cine este).
Eu una, sunt "pusa pe treaba" si dispusa sa muncesc din greu, asta atata timp cat munca va fi apreciata si "aprobata". Cred ca o echipa de vreo 10 elevi(eleve) sunt in stare sa creeze o revista interesanta si buna de cumparat , atat pentru profesori cat si pentru elevi.
In fine, voi ce credeti despre? Veti cumpara revista?

P.S. Incercam sa o facem pe placul tuturor, amuzanta si informativa. Asa ca sper ca se va merita. Multumesc.

See ya`! :*