Imi amintesc cu drag de zilele in care nu stiam ce sunt alea teme, nu stiam ce sunt alea probleme, nu stiam de cuvantul "suparare, tristete sau lacrimi" decat atunci cand ma loveam sau ma suparam pe verisoara mea. Imi place de fiecare data sa-mi amintesc ce traznai faceam si ma bufneste rasul chiar si acum, cand scriu singura:). Nu stiam diferenta intre noapte si zi, nu stiam ce este internetul si dependenta, nu stiam care e diferenta intre o tigara si un bat in flacari, nu stiam multe...Insa stiam altele:)
Stiam sa ne jucam, sa traim viata, sa alergam, sa respiram aer curat, sa ne intelegem bine, sa facem traznai, sa ne imbogatim imaginatia, sa inventam cuvinte si povesti noi, sa ne facem displacuti de adulti, sa mancam fructe din gradina vecinului, sa zambim inocent si multe altele.
Asta era ieri.
Astazi...copiii sunt dependenti de internet si jocuri pe calculator, sunt "addicted" la tot felul de lucruri obscene, sunt la curent cu toate injuraturile noi aparute pe piata, stiu peste 10 firme de tigari diferite, li se par demodate "pititea, alergatea, etc", se cearta cu parintii din simplul fapt "nu te las in club" ci nu pt faptul ca "nu te las azi la fotbal", iubesc de la o varsta frageda, desi "iubirea" nu are definitie pentru ei, sufera in poze si in realitate, suint influentati intr-un mod negativ de curentele noi aparute : emo, punk, etc.
Nu avem ce sa facem...Poate doar, peste 10-20 de ani, sa ne educam copiii intr-un mod diferit, asa cum parintii si bunicii nostri au facut-o. Nu dau vina pe parinti copiilor din ziua de azi, fiindca totusi ei sunt usor influentabili si usor de manipulat la varsta de 10-11 ani, cand practic personalitatea si modul de viata al unui copil se formeaza.
Desi aveti deja 15-16 ani, sunteti totusi acolo ascunsi, copii. Merita uneori, sa va sacrificati cateva minute, macar pentru a va aduce aminte de poznele facute acum cativa ani si sa retraiti acei fiori de frica atunci cand vecinul iti promite ca te va "spune" mamei, sau lacrimile pe care ti le.a provocat cazatura din "cires" sau de la fotbal, sau rasetele nebune de la 00:00 care disperau vecinii.
Ma intreb cum va fi maine...Speranta moare ultima, asa se zice:)
[Vreau sa ma scriu in acest post o multumire:)! Ii multumesc Cuiva ca este langa mine destul de des, ca ma suporta, ca ma asculta, ca nu ma intrerupe atunci cand ma plang de orice lucru banal sau complicat, ca mi-a aratat o alta latura a muzicii decat lady gaga si trance si nu in ultimul rand ca ma face sa zambesc :) Multumesc! Stiu si sper ca te simti! :*]
See` ya!:*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu