Si iar ma apuca un dor nebun de tine. Ne-am cunoscut intamplator, intr-un loc indepartat, prin niste zambete nevinovate si niste priviri calde. Nu credeam ca va fi mai mult decat amicitie si o amintire uitata prin peretii pustii ai sufletului.
Imi amintesc si acum momentul in care m-ai intrebat cum ma cheama si fericirea pe care o aveai in ochi atunci cand am acceptat sa ma plimb cu tine.
Si iar ma apuca un dor nebun de tine. Si de plimbarile noastre lungi. Si de joaca noastra inocenta prin marea plina de alge ,strabatuta de intunericul noptii. Si de rasetele noastre accentuate in negura serii. Si de modul in care ma imbratisai si ma ridicai atunci cand vroiai sa ma arunci in apa rece sclipitoare. Si de sarutarile noastre indelungate. Si de tot. Aaaaa, si de melodiile pe care le fredonam atunci cand priveam apusul.
De ce viata ne-a separat drumurile? Vietile? Acum stau si privesc singura apusul.
Imi amintesc de ultima seara petrecuta impreuna. Pe malul marii. Avea o intreaga plaja la dispozitie. Vantul adia atat de usor iar tu te jucai necontenit prin suvitele mele de par. Ne priveam in ochi unul pe altul si ne intrebam de ce totul se sfarseste aici. Nenumaratele clipe petrecute impreuna, nenumaratele zambete daruite din tot sufletul si infinitele priviri aruncate pe furis.
Mai vreau e tot ce pot spune.
Imi pare rau ca nu esti langa mine este singurul regret pe care il am.
Unde esti? De ce nu esti aici?
Aceleasi intrebari puse pentru ca raspunsurile sa lipseasca...
(inspiratie de miezul noptii:D. Sper ca va place. Dupa saptamani :D. )
See ya`! :*
Un comentariu:
Wow:)...sa stii ca mi-a placut mult:)...pe mine m-a impresionat modul cum ai scris articolul...se vede de la distanta ca scrii din suflet:)...felicitari si despre poveste nu pot sa zic decat ca viata e plina de momente frumoase, trebuie doar sa le descoperim:)...o seara buna:)
Trimiteți un comentariu