Episodul 6

-Alooo?! raspunse nervoasa Kristine.
-Calma, calma. Te sunasem sa vad ce faci? intreba Emma.
-Ma cert de ceva timp cu Mark.
-Iar?
-Da, de data asta datorita Halloween-ului.
-Halloween? Vrei sa te costumezi in asistenta medicala si el nu te lasa?
-Nu, nu! In legatura cu petrecerea pe care el o va da. 
-Mark da o petrecere? De Halloween?
-Da. Nu ai fost invitata?!
-Nu, inca nu.
-Ehhh, nu conteaza. Tu esti mereu prezenta obligatorie, cu sau fara invitatie.
-Mda. Va las sa va continuati cearta.
-Ok. Nu uita, sambata la ora 19, la noi acasa.
-Aha, pot sa mai iau pe cineva?
-Sigur. Il iei pe frumusel?
-Poate.
-Haha!
-Hai, ai grija ce faci. Papa.
-Intodeauna. Pa!
O data cu acest telefon, Emma se puse pe ganduri. S-a cam distantat Mark de ea de cand povestea cu "frumuselul". Poate e doar gelos sau poate e indiferent. In fond, Anelysse era mereu in preajma lui. Deschise cartea pentru examenul auto, insa nu-i statea gandul la invatat si la legislatie. Isi imagina cum ar putea sa se deghizeze de Halloween. Ar fi vrut sa fie mai originala, mai inventiva, nu sa inchirieze un costum, ca in fiecare an. Vroia ceva sobru, dar atragator, simpatic dar si macabru. Parca prea multe, nu? Telefonul ii intrerupse insa, parada de costume imaginara. Era Rob.
-Hey hey!
-Buna, Rob!
-Te sunasem sa te intreb daca ai ce face in seara asta?
-Nu prea. N-am niciun plan mai exact. Bobby e plecat la biliard, iar eu nu prea am chef de invatat.
-Vroiam sa te invit la o plimbare cu masina.
-Uuu, vrei sa ma faci geloasa ca eu n-am carnet si tu ai?
-Nu, nu. Afara e prea frig pentru o plimbare prin parc, asa ca m-am gandit la ceva comod si calduros.
-Mmm, bine. Fie. In cat timp sa fiu gata?
-30 de minute e ok? Sau, stai! Am uitat ca voi fetele aveti nevoie de ceva timp...
-Nu, nu! Eu nu ! Cel putin nu acum! In 30 min o sa fiu jos. 
-Ok. De unde te iau?
-De langa Parcul Rossee.
-Ooo, in acel cartier stai?
-Da. Sunt destul de aproape de scoala.
-Si destul de aproape de mine.
-Da? Unde stai?
-O sa-ti povestesc. In 30 de minute sa fii gata. 
-Ok, te pup.
-Si eu. Papa!
Era exact de ce avea nevoie. Dacanimeni nu avea timp de ea, atunci invitatiile lui Rob nu puteau fi refuzate.
La Krsitine acasa, Andi tocmai sosea aducand niste decoratii pentru petrecerea de sambata. Mark era din ce in ce mai nervos. Ar fi fost in stare chiar sa anuleze evenimentul. 
-Unde sunt toti? tipa Mark.
-Care toti? raspunse Kristine sceptica.
-Emma!
-Pentru ce sa vina Emma?
-Ca sa fim toti patru sa punem la punct toate detaliile!
-Hah, dintr-odata ti-ai adus aminte de ea?
-Da! Ce s-a intamplat cu "echipa alfa"?
-Hoho, aia era acum 10 ani, cand eram niste copii. Poate ca a suparat-o ceea ce i-a facut prietena ta, Anelysse.
-Neah, n-are nicio legatura.
-Esti sigur?
Dintr-odata se asternu tacerea. Poate chiar era suparata. Poate chiar Mark ii datora niste scuze Emmei si reprosuri Anelyssei.
-Vom continua toate astea maine. spuse Mark rece si parasi living-ul, ducandu-se la el in camera.
Acolo, lua tot timpul telefonul in mana si se gandea ce sa faca. S-o sune sau sa n-o sune pe Emma? Avea un sentiment ciudat. Parca era gelozie, parca era dor, parca era furie. Nu stia ce sa spuna. Cert e ca acel sentiment nu-l mai avusese niciodata. Pana la urma, se decise s-o sune pe telefonul fix. Asa verifica daca e acasa sau isi pierde vremea prin oras. Lasa sa sune de cateva ori. Era decis sa inchida, cand o voce grabita ii raspunse:
-Da!
-Buna, Emm..Mark sunt!
Stomacul Emmei se umplu de fluturasi rautaciosi. De ce tocmai acum trebuia sa sune? Avusese atatea zile la dispozitie. Fix acum? Cand uitase de dezamagiri si era hotarata sa zambeasca unor noi prieteni?
-Mda, buna.
-Vroiam sa vad ce faci?
-Ma pregateam sa ies prin oras.. Tu?
-Eu, incerc sa ma linistesc. Iesi singura in oras?
-Nu, nu! Ies cu Rob.
-Aaaa, asa zisul "erou frumusel"?
-Da.
-Sa stii ca nu e chiar asa angelic precum pare.
-Fata de Anelysse a ta, cu siguranta e.
-Nu mai dramatiza! Te-a impins din greseala, fara intentie.
-Da, dar cu difrectie. N-are rost sa ne certam acum.
-Vii maine dupa scoala pe aici? Trebuie sa planuim totul pentru Halloween.
-Da, sa vad ce program am. Mai  vorbim. La revedere! accentua Emma ultimele cuvinte.
-Ai grija! PaPa!
Cu planurile un pic date peste cap, Emma fugi catre parc pentru a nu rata intalnirea cu Rob. Era hotarata sa-l invite la petrecerea de Halloween. Nu conta daca Mark va fi gelos sau nu, vroia sa arate ca nu i-a pasat nicio clipa de el. Rochia cafenie si colantii un pic inchisi la culoare contrastau destul de bine, iar cizmele ii avantajau soldurile Emmei. 
Rob era genul de baiat dupa care orice fata tanjea. Avea un aer occidental, iar privirea ii era plina de mister intotdeauna. Zambetul facea orice fata sa-i cada la picioare..mai putin Emma. Inca se gandea la Mark, la "idiotul de Mark", cum ii spunea ea. Poate ca asta era ceea ce Rob vazuse la ea. Indiferenta cu care ea il trata, lipsa de afectiune, raceala si ironia din vocea ei.
Intalnirea lor decurse perfect. Emma nu se lasa sedusa asa usor, insa primi acceptul la invitatia pentru petrecere. Ramane acum problema costumelor, dar asta e doar o problema de timp. Emma era decisa ca sa-si arate originalitatea si sa creeze chiar ea "tinuta" de Halloween pentru ea si Rob, asa ca nu se sfii sa-l invite pe baiat a doua zi la ea acasa. Uitase cu siguranta ca trebuia sa fie cu "echipa alfa" sa pregateasca petrecerea.
Alerga intruna prin casa pentru ca totul sa fie curat si ordonat pentru sosirea lui Rob, cand telefonul ii suna. Un numar pe care nu-l recunostea asa ca respinse apelul. Nu avea acum timp de discutii interminabile. Rob ajunse in cateva minute si fu placut surprins de modul in care era decorat apartamentul.
-Eu singura l-am decorat! Bobby nu m-a ajutat mai deloc, iar ai mei au avut doar sprjin financiar.
-Haha, era si normal. Imi place. Deci, cum ramane cu costumele?
-Pai, m-am gandit la ceva sexy dar si macabru.
-Cam dificil, huh?
-Nu si pentru mine. Ce zici de o vaduva ucigasa si un vampir insetat?
-Suna a film horror.
-Pai, in fond asta e esenta Halloween-ului.
-E ok, mie, ca baiat, imi convine.
-Vezi sa nu faci victime pe la petrecere.
-O sa am grija pe cine musc.
-Ok. Ma duc sa-mi aduc materialele necesare si facem niste probe.
-Tu creezi costumele?
-Da..mai am momente cand schitez si realizez anumite piese vestimentare.
-Bravo tie!
In timp ce Emma disparu in dormitorul ei sa aduca tot ce trebuia din dressing-ul ei, Rob o astepta incantat in living. Intre timp telefonul fix suna iar fata striga la el sa raspunda.
-Alo!
-Alo! Bobby? De ce nu esti la scoala? Si de ce ai vocea schimbata?
-Cam multe intrebari. Nu sunt Bobby, sunt Rob.
-Aaaa, aha. Mark la telefon.
Deja se putea simti furia din vocea lui Mark.
-As vrea sa vorbesc cu Emma....
-Nu e langa mine, are treaba.
-Ce treaba?
-Cam multa curiozitate, nu crezi?
-Lasand treaba ei la o parte ce cauti tu la ea?
-Lasand impertinenta ta la o parte de ce ai sunat?
-Trebuia sa fie la MINE ACASA sa planuim petrecerea de sambata.
-Probabil a considerat mai util si frumos sa stea cu mine.
-Haha, nu cred. Emma nu ar face asa ceva.
Intre timp sosi si Emma, care preconizase cearta dintre cei doi.
-Cine e? intreba fata.
-Cineva de la spitalul 9.
-Huh, cine??
-Mark..
-Dami-l la telefon.
Emma lua furioasa receptorul.
-Da! Ce vrei?!
-Trebuia sa fii la mine sa pregatim petrecerea!
-Oups...scuze! Am uitat...
-Ca intotdeauna.
-O sa ma revnasez!
-Las-o balta. spuse Mark platonic.
Si inchise suparat. Nu stia daca a gresit sau nu, cert e ca trebuia sa termine costumele.
O masa uriasa pline de aperitive colorate si pufoase. In mijloc diferite sticle de bauturi erau aranjate haotic. Toata lumea era plina de fard, vreun costum pompos sau colorat si o peruca neagra sau haioasa. Abia daca puteai recunoaste persoana cu care stai de vorba. Casa avea un aer morbid, plin de panbze de paienjeni si cearceafuri fosforescente. Chiar si muzica tindea spre ceva misterios. Mark o tinea pe Anelysse de mana, dar parea ca nici nu o observa. Se uita intr-una dupa cineva, probabil greu de recunoscut. Imbracata in printesa rasfatata, Anelysse nu prea se asorta cu Mark, Jack Sparrow, faimosul pirat. Dintr-odata, atentia tuturor fu acaparata de un cuplu prea perfect. 
Emma era imbracata intr-o rochie medie neagra, stransa pe corp  iar ochii fardati in tus, gen smokey. La colturile ochiilor avea desenati niste paienjeni. Restul pielii parea foarte alba. Langa ea, un vampir sexy innebunea fetele cu privirea. Capa cu negru si rosu ii latea umerii iar fardul negru i prindea bine. Ca sa nu mai vorbim de zambetul larg al caninilor ascutiti. Mark mai avea un pic si izbucnea de furie, insa ramase calm. Astepta "punctul culminant" ca s-o fure pe vaduva neagra si sa discute cu ea. De ce avea sentimentul asta? Nu el fusese indiferent cu ea? Nu el isi gasise primul pe altcineva?
Boom. Luminile oprite. Baloane furioase si fosforescente, fantome ciudate zburau prin living si hol. Fetele tipau ingrozite iar baietii radeau, dorind sa nu pare lasi. Mark o repera pe Emma si fugi spre ea. In momentul acela, Rob tocmai ii spusese Emmei sa se duca intr-un loc retras ca sa vorbeasca ceva cu ea. Smucita si prinsa de mana, Emma urma baiatul care o ducea spre etajul 1, unde se pare ca nimeni nu era. 
-Hai mai repede! ii spuse vocea baiatului.
-Da, da. Calm.
Ajunsi sus, fata Emmei fu cuprinsa de niste maini puternice si reci. 
-Nu mai e nimic de spus, doar asta.
Si buzele lor facura contact. In sufletul Emmei mii de fluturi si paienjeni negrii si albi se luptau. Ce-i cu sentimentul asta? E doar un sarut cu Rob, nimeni special.
-Rob, Rob, e cam..
-Cum adica ROB?!
-Stai, eu sunt Emma..tu..?
-Mark!!! Cum poti sa ma confuzi cu ala?
-Dumnezeule, de-aia simteam eu...
-Ce? Ce simteai? Un baiat perfect normal pe langa "frumuselul" ala?
-Nu, nu! striga Emma dezamagita.
In momentul acela, luminile se aprinsera, iar Mark vazu pe fata Emmei o dungulita subtire neagra. Fetei ii mai curse inca o lacrima.
-Plangi? Emm, scumpo, de ce plangi? Sa nu-mi spui ca..
-Nu, nu..Lasa-ma.
O silueta zvelta aparu pe coridor urcand scarile. Era Rob.
-Banuiam ca esti aici...spuse baiatul trist.
-Nu e ceea ce pare!
-Sunt sigur. Las-o balta.
Si baiatul pleca repede incercand sa lase totul in urma. Emma vru sa fuga dupa el, dar bratul lui Mark o opri.
-Stai, stai aici cu mine.
-Mark, cred ca e o greseala...Tie nu-ti pasa de mine. Tie iti pasa doar sa fiu a ta.
-Cum poti sa spui asta?
-Altfel, de ce..si Emma fu intrerupta de soneria telefonului lui Mark
-E Anelysse, trebuie sa-i raspund.
-Trebuie, nu?! Normal. Cu mine nu trebuia sa vorbesti inainte de a o cunoaste pe Anelysse. Cu mine a trebuit sa uiti tot ce s-a intamplat in Rio. Nu?!
-Nu spune a...
Si Emma pleca furioasa cu lacrimi in ochi. Se jura ca nu va mai da ochii cu Mark.
El ramase singur pe hol. Telefonul incetase din a suna. Privea pasii Emmei parca imprimati in covorul aramiu. Nu stia ce sa faca. Sentimentele lui stateau intre singuratate si companie. Anelysse era doar un nimic, iar Emma era cineva. Cineva care se putea transforma in nimeni, daca el nu actiona mai repede. Insa nu se putea misca. Avea lacrimi in ochi. Ceva neintalnit la el. O vroia pe ea ca suflet sau ca trup? 


TO BE CONTINUED...


(Nu stiu cat de bine a iesit, dar merge :D Urmatorul va fi mai bun, promit :)) )

See ya`!:*