Credeati ca m-am lasat de blogging? Credeati ca ati scapat de mine? Inca nu, din fericire. :). Zilele acestea nu am mai scris fiindca nu am avut inspiratie si fiindca am avut o mica "pana" in viata mea, dar mi-am revenit si o data cu asta a venit si sursa mea de "inspiration" :Lady GaGa. Da, intr-adevar, melodiile ei ma inspira. Si iata cum incepe un nou post:
Sta speriata intr-un colt al fotoliului pufos, ascultand ploaia care bate puternic in geam. Din cand in cand, un fulger lumineaza fata ei de marmura alba, iar cate un tunet face inima lui sa bata mai puternic. Ea il priveste fara oprire si se gandeste ce sa faca. Sa fuga sau sa ramana? Respiratia ei lina incearca sa-i sugereze lui sa se indeparteze de ea si sa se intoarca de unde a venit. Sa-l revada dupa atata timp nu-i cade nici ei bine, dar nici lui. Amandoi au impresia ca s-au schimbat, ca trupul le este diferit, mai armonios, ca ochii sunt mai luminosi si patrunzatori, ca zambetul impartaseste o caldura aparte, ca pometii sunt mai albi ca faina pentru prajituri, ca mersul este mai usor ca niciodata, ca joaca lor cu pernele este mai retrasa, ca intrbarile se pun mai greu, ca raspunsurile sunt prea simple, ca unele cuvinte sunt oprite inainte de a fi spuse...Dar sentimentele lor? Au ramas aceleasi? Iubirea lor care intr-o clipa s-a destramat fiindca el..a plecat? Lacrimile care au fost, pot fi acoperite de zambete colorate?Regretele si noptile pierdute pot fi recuperate intr-o singura furtuna pe o noapte de vara? Nici macar ea nu stie..
Timid, el se apropie de ea si incearca sa ii sopteasca ceva...Frica si gandurile incetoseaza acum mintea ei : "Imi va spune din nou adio? A venit doar ca sa ma vada? Va pleca oftand sau zambind? Mai exist pentru el? De ce s-a intors? Dar de ce a plecat?". In cateva clipe ea isi primi raspunsul. Inima lui cedase si o cuprinde puternic pe ea in brate. Fara cuvinte, fara explicatii, fara vorbe irosite intr-o noapte ploioasa. O singura imbratisare, un simplu sarut, o simpla privire si totul este nou.
Tunetele puternice si bataia vantului o trezesc pe ea din adancul vis. Priveste pe geam si observa ca ploaia inca n-a inceput. Partea ei preferata a unei furtuni : vantul puternic si impunator din-aintea ploii, tunetele si fulgerele aruncate manios pe suprafata pamantului care prevestesc o ploaie.
Isi aminteste de vis. Unde e? Ce face? Ma viseaza? Nu stie. Insa o parte din ea, ii spune ca in curand va avea parte de un deja vu plin de frica, speranta, dragoste si...ploaie.
(Nu stiu daca a fost prea reusit post-ul asta:D. Dar mie chiar imi place. p.s. Tipa de acolo este un pic EU.. :-"...Imi place cand bate vantul puternic, dar inca nu ploua. Nu stiu de ce:D. Daca v-ati irosit minutele citindu-mi acest post, imi cer scuze:). Dar daca v-a placut, va apreciez;;). )
See ya`! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu