De cate ori nu ai smuls florile din gradina spunand "Ma iubeste, nu ma iubeste..."? De atatea ori te-ai uitat la telefon asteptand un semn de la el, sau asteptand sa intre pe messenger. Tot de atatea ori ai oftat gandidu-te la el si la relatia "imaginar pierduta".
Astazi si acum...ea a plecat din viata lui. Nu stie daca a lasat un gol adanc in urma sau o placuta pe care scrie "next". Dar, a plecat. O doare, dar prefera sa treaca peste.
Lui o sa-i fie dor de ea, de parfumul ei, de mersul ei, de zambetul ei, de strigatul ei cald, de privirea ei inocenta, de prajiturile facute in graba si cu dragoste, de rasfaturile pe care ea i le daruia in fiecare moment. Nu-si da seama daca o sa-i duca dorul. O priveste cum pleaca insotita de adierea calda de la malul marii. Pasii ei se pierd adanc in nisipul rece al noptii.
Ei ii vine sa planga, dar se abtine. Ii e frica de privirea taioasa a lunii care strabate infinitul apei si care ii urmareste fiecare gest. Ar vrea sa se intoarca brusc, sa fuga inapoi la el, sa-l ia in brate, sa-l sarute, sa-i spuna ca totul a trecut si vor fi bine, dar nu o face. De ce? Nici macar ea nu poate gasi raspunsul.
A ales ca totul sa ramana "Candva, undeva, ceva a fost...".
El poate va regreta, sau poate nu. Inca nu constientizeaza pierderea ei. Este pierdut in umbra ei care se micsoreaza pe masura ce ea se departeaza.
Ea este hotarata sa isi continue drumul si sa nu se mai uite niciodata inapoi. De ce a ales aceasta cale? Nimeni nu stie...Poate va fi mai bine, sau poate nu...Luna stie..Ea stie totul. Iar stelele pastreaza cate un secret fiecare. Cum o stea pica, asa cate un secret se divulga. Astfel, secretele raman infinite si la fel de misterioase ca atotcunoasterea lunii.
De ce? Ramane marea intrebare a tuturor...
(I like it:D. Sper ca si voua :P )
See ya`!:*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu