Episodul 5

Emma incerca sa-l calmeze pe Mark, in timp ce Andi o aseza pe Kristine, lesinata, in pat. Avea fata foarte palida si trasa, iar cearcanele sapau linii adanci pe langa ochii ei. Toti se uitau la ea si parca nu o recunosteau. Si nu trecusera decat 2 saptamani. Mark ii facu un semn lui Andi s-o supravegheze, in timp ce el si Emma iesira din dormitorul Kristinei.
-Nu-mi vine sa cred, Mark! Cum a putut sa plece de acolo, sa ajunga in tara si sa se refugieze in barul drogatilor?!
-Ma sunasera din Elvetia atunci. Vroiau sa-mi spuna ca sora mea a fugit.
-Da, dar iata ca am gasit-o inainte de a afla. Noroc cu Andi si amicii lui ciudati.
-Auzi, am o rugaminte. Du-te si scapa de Anelysse.
-Ha! Acum nu mai este prietena perfecta care iti aduce zambetul pe buze?
-Haide, taci! Fara scene acum. Te rog.
-Bine, bine. Revin.
Dupa ce Emma o pofti afara pe Anelysse, intr-un mod destul de dur, urca din nou la etaj in camera fetei. Cei doi baieti erau pe hol, vorbind in soapta.
-Ma simt in propria casa de parca as fi la spital! spunea disperat Mark.
-Haide, nu te mai agita atat. Cred ca trebuia s-o lasam sa ramana in tara sau sa plece cineva cu ea in Elvetia. il consola Emma.
-Cand m-a sunat Theo de la bar, mi-a spus ca Kris era acolo de 2 ore singura si bea tarie incontinuu si tragea din cand in cand si cateva fumuri, spuse Andi ingrijorat.
-Perfect! Alcoolica si drogata! Sora mea in persoana!
-Ohh! O sa rezolvam totul atunci can...si Emma fu intrerupta de telefon.
Era bineinteles Bobby, care vroia sa-i fie calcate cateva camasi pentru urmatoarea zi de scoala si mai dorea, deasemenea, un meniu complet de la Burger King.
-Trebuie sa plec. Asta inseamna sa ai un fratior un pic mai mic si enervant.
-E clasa a10a! Cat de greu poate sa fie sa iasa in oras cu prietenii sa manance? ironiza Andi.
-Crede-ma, pentru el, e greu orice. ofta Emma.
-Aveti grija! Trec maine inainte de scoala pe la voi. Si Mark, Kristine va fi bine! Ok?
-Ok. Pa. Ai grija cum mergi.
Emma incepu sa coboare scarile grabite, insa vocea lui Mark o opri:
-Auziii, Emm. Cand ai examenul auto?
-Saptamana viitoare.
-Oho, bafta. O sa te verific zilele astea...si Emma ii lua cuvintele:
-Da, stiu. "Cand ai timp".
In drum spre casa, ascultand muzica veche de prin anii `80, Emma se gandea la tot. Anelysse, Kristine,examen, masina, clubul de teatru. Anelysse era o fata destul de frumusica, insa nu era pentru Mark. Chiar deloc, zicea fata in gandul ei. O fata cu suvite aramii, drepte, cu breton, mica de statura, machiata strident si un gust al modei nu prea bun, nu se potrivea cu un baiat brunet, inalt, cu ochii negrii, motociclist si student la Teatru. In niciun caz! Lui i se potrivea o fata inalta, bruneta, cu ochii ciocolatii, decenta, finuta, buna jucatoare de teatru si volley, practicand sporturi extreme in vacante, iar in timpul liber la piscina si la soare. Da, asta era fata perfecta pentru el. Emma!
Acasa, Bobby ii creea numai probleme surorii lui.
-Ai o tipa frumoasa la tine in clasa. Imi faci cunostiinta cu ea?
-Bobby! Este o diferenta de 2 ani intre voi! Crezi ca o viitoare absolventa se va uita la un fost boboc? Fii serios.
-Ce? Arat eu a 16-17 ani?
-Nu, arati poate mai mare. Dar tot esti imatur.
-Prin ce fel?
-Chiar prin aceasta conversatie pe care ma obligi sa o port.
-Huh, mereu spui asta.
-Sigur.
In timp ce ii calca hainele lui Bobby destul de furioasa, Emma porni muzica de la laptop, calmandu-se treptat. Se gandea acum, ce ar fi  daca i-ar calca hainele lui Mark. Ar fi asa de perfect. Si el s-o ia in brate si sa-i multumeasca.
-Nu, nu, nu! Deja devin prea romantica. Unde-i spiritul meu de aventura si de fresh girl? Off.
-Vorbesti singura mai nou? intreba Bobby din camera alaturata.
-Da, fiindca in casa asta nu se poate purta o discutie sanatoasa cu tine.
A doua zi, dupa ce se asigura ca Bobby e in drum spre scoala, Emma se indrepta catre prietena ei Kristine, care era destul de vioaie si isi bea cafeaua in living, admirand trandafirii japonezi intretinuti de menajera. Avu o discutie destul de scurta cu ea, dar apropiata, iar Emma ii promise fetei ca o va inscrie la scoala unde se afla si ea, iar Mark va fi de acord cu asta.
Plecand, in drum spre scoala, Emma realiza faptul ca uneori, simtea ca se afla intr-o lume straina. Simtea ca amicii si elevii din liceul ei sunt foarte diferiti si ciudati fata de ea. Isi dadea seama ca nu asta era lumea ei, ca isi cladise o alta lume in care nu avea multi prieteni, insa avea tot ce-si dorea. Mai putin iubirea.
Dupa cursuri si lectiile de teatru, Emma fugi la bazin ca sa inoate. Acolo, din nefericire, se intalni cu Anelysse, care o privea cu dispret si un grad de superioritate.
Isi lua costumul pe ea, si incercand sa ignore atmosfera nefavorabila, se pregati sa sara in apa pentru cateva ture. In timp ce-si punea ochelarii, Anelysse se gandi sa-iaca o gluma proasta si o impinse de pe rampa. Din pacate, in cadere, Emma isi luxa glezna, iar in apa, panicandu-se, isi pierdu constiinta.
Robb, vazand toata scena, sari in apa si o scoase pe fata. Toata lumea se stranse in jurul lor, iar profesorul de inot incerca sa treaca prin multime ca sa vada ce s-a intamplat.
Dupa 10 minute de resuscitare, Emma isi reveni, dar datorita tulburarilor de vedere si ametelilor, Robb o transporta la spital. De acolo, fu nevoita sa-si sune apropiatii.
Bobby, avea treaba bineinteles, iar Mark si Kristine venira cat de repede putura.
Aflandu-se din nou in spital, Mark incepea sa dezvolte o antipatie catre aceste institutii. Insa, cand intra in salon, observa un buchet de flori langa patului Emmei. Deasemenea, observa ca fata nu este singura, ci cu un baiat. Inalt, binefacut si destul de tanar si dulce la vedere.
Expresia lui Mark deveni neutra dintr-odata. Era oare fericit ca Emma gasise pe cineva, sau incepuse sa se dezvolte in el un fel de sentiment de gelozie? Emma il privea curioasa, in timp ce Kristine alerga s-o imbratiseze, soptindu-i:
-Ia zi! Cine-i frumuselul?..

TO BE CONTINUED...

(:D sper ca v-a placut :) si ca nu v-am dezamagit :D )

See ya`!:*

Episodul 4

Soarele rasarise deja si ardea cu putere peste pamantul putred. Simpla adiere de vant era deja disparuta, in aer plutind o boare bolnavicioasa dar destul de placuta. Cerul era pur albastru, petele albe ale norilor fiind absente azi.
Era o zi perfecta pentru plaja si lenevind pe nisipul fierbinte, insa din pacate, aceasta era ultima zi pe care cei 4 o petreceau in Rio.
Abia servisera micul dejun, cand Kristine spuse suparata:
-Ahh, astazi este ultima zi! In cateva ore parasim oficial orasul carnavalurilor, al sambei, al cocktail-urilor, al sandalelor cu platforme, al bronzului, al entuziasmului!
-Vor mai fi si alte dati! o consola Emma luand-o in brate.
-Una noche de samba, de samba, de samba! falsa cu voce tare Andi.
-Ohh, taci taci! Ma disperi! tipa Kristine razand.
-Tu vorbesti, soprano! Azi-noapte cine canta?? Ahh?
-Nu mai fi mincinos! Eu nu vorbesc in somn.
-Da da, ai dreptate. Nu vorbesti, ci canti!!
Kristine scoase limba la el, in semn de dispret in timp ce Emma ii privea chicotind.
Zborul decurse linistit, Mark fiind iar ganditor. Kristine ajunsese la concluzia ca asa este el in timpul zborului. Cand isi luara ramas-bun in aeroport, Emma le propuse sa se vada cateva zile mai tarziu la bazin.
Mark si Kristine erau intr-un fel, fratii perfecti. Mark o proteja pe Kristine, insa ea nu prea suporta dadaceala asta. Locuiau amandoi intr-o casa imensa construita acum cativa ani aproape de centrul vechi al orasului. Tatal, doctor renumit, murise in urma unui infarct. Mama lor era tot timpul plecata pe la diverse rude sau cu diverse afaceri. Cei doi frati incepusera sa se obisnuiasca, atata timp cat aveau tot ce doreau si de ce aveau nevoie.
In timp ce Kristine ii anunta pe toti pe Twitter de intoarcerea ei, Mark intra deodata in camera ei. O privea cu expresia lui seriosa, in care privirea lui era neclintita si excesiv de serioasa.
-Ce-i cu tine de intri asa? Nu stii sa ciocani?
-Te rog sa incepi sa-ti faci bagajele.
-Din nou?! Unde mai plecam? tipa Kristine entuziasmata.
-Eu nicaieri. Tu vei pleca la studii in Elvetia. Vei face si terapie pt boala ta.
-Ce...ce boala? spuse fata cu vocea tremurand.
-Am aflat tot. Poimaine pleci. Te descurci destul de bine cu germana. Am vorbit cu mama si a fost de acord. Vei sta la matusa Tiffany.
-Cum?! Nu poti sa-mi faci asta! Prietenii mei! Mie imi place aici!
-Prea tarziu. Daca nu ascundeai atatea secrete fata de mine, poate gaseam o alta solutie. Imi pare rau. Spor la bagaje!
-Nuuuu! Nuuu! tipa Kristine in urma lui cu obrajii siroind de lacrimi.
Dupa cateva ore, cand reusi sa se calmeze, fata pleca disperata la prietena ei cea mai buna, Emma. Din fericire Emma era singura acasa. Ea locuia intr-un apartament destul de spatios impreuna cu fratele ei Bobby, care era cu 2 ani mai mic ca ea. Locuiau la aproximativ 15 minute distanta de Mark si Kristine. Parintii Emmei locuiau in alta parte a orasului din cauza serviciului. Apartamentul era mobilat in functie de tendinte. Mobila parea noua si reflecta noua generatie a tehnologiei. Camera ei era una foarte aranjata si ordonata, iar culorile erau in echilibru. Verdele pal contrasta foarte bine cu liniile albe  ale mobilei.
Emma facea prajitura preferata a lui Bobby, cand Kristine suna disperata la usa.
-Emma, Emma, esti singura care ma poate ajuta!
-Ce ai mai facut acum?
-Mark...Mark ma trimite in Elvetia!
Cu regret in ochi si intorcandu-se cu spatele, fata spuse:
-Stiam, Kristine. Intra te rog. Bro` nu e acasa.
-Cum adica stiai?! De ce nu mi-ai spus ? De ce nu l-ai oprit?! spuse fata iritata si ramanand pe loc.
-Am incercat...Dar consider si eu ca asa e mai bine.
-Toti impotriva mea! Va multumesc!
Kristine pleca nervoasa, trantind usa. Emma se intoarse la treburile ei, cunoscandu-i reactiile Kristinei.
In drum spre aeroport, Mark o privea pe sora lui incercand sa scoata 2 vorbe de la ea, insa nu reusea. Andi ii privea de pe bancheta din spate si ii promitea Kristinei ca o va suna zilnic. Aceasta se prefacea ca nu aude. La aeroport, fata isi urca repede bagajele pe banda rulanta si fugi la validarea pasaportului. Nu se intoarse nici macar sa le zica "la revedere".
Peste cateva zile, Emma se ducea ingrijorata la Mark acasa. Kristine nu-i raspundea decat la mail-uri si foarte placid. Intrand in casa, menajera ii spuse ca Mark era living. Indreptandu-se grabita intr-acolo, descoperi oripilata ca Mark era cu o fata. Imbratisati si destul de apropiati.
-Buna, MMMark. Scuze ca intrerup.
-Aaaa, Emma. Buna. Nu-i niciun deranj. Ce te aduce pe la NOI?
-Vroiam sa stiu cate ceva de Kristine. Abia imi raspunde.
-Este bine. Si cu mine face la fel, dar na.
Urma o pauza de tacere. Mark o privea pe necunoscuta din bratele lui si ii zambea calduros. Emma ii privea uimita in timp ce simtea ca inima ei s-a rupt in doua. Ii venea sa planga, ii venea sa tipe. Nu mai simtise niciodata fluturasii astia de furie, de suparare.
-Ahh, spuse deodata Mark, am uitat. Ea e Anelysse, noua mea prietena.
-Incantata. Eu sunt Emma...prietena cea mai buna a Kristinei.
Mark zambea la amandoua, privind-o pe Emma ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Eu o sa ple...
Si Emma fu intrerupta de telefonul mobil al lui Mark. Dupa cateva replici scurte, Mark avea o fata plouata.
-Era din...Elvetia.
-Eii? Era Kristine?!
-Nu, de la conducerea sc...
Soneria ii intrerupse pe toti. Mark si Emma alergara sa deschida. In momentul deschiderii usii observara o fata alba si palida, iar mai apoi ramasera perplexi. Lui Mark nu ii venea sa creada ce vedea, iar Emma se intreba cum era posibil sa se intample numai ei, toate astea, intr-o singura zi!

(Am lasat un pic de suspans, zic eu.:D sper ca v-a placut :) )
See ya`!:*

Episodul 3

Cu o singura escala la Paris, avionul traversa oceanul Atlantic cu bine si ateriza in Rio de Janeiro.
Mark fusese neatent si tacut toata calatoria, inclusiv in aeroport. Emma incepuse sa se ingrijoreze, dar pana la urma a ajuns la concluzia ca probabil nu-i trecuse supararea.
Festivalul incepu cu multa samba, rochii rosii si portocalii zburatoare, tocuri de 10, palarii si masti cu pene verzi inalte si multe zambete si aglomeratie.
Fara vreo parada nevazuta sau vreun concurs de samba sau cha-cha ratat, dupa 4 zile Mark se hotari sa ramana in camera de hotel pentru a se odihni. La fel si ceilalti trei.
Aveau camere comunicante. Kristine dormea cu Emma, iar Mark cu Andi. Se certau aproape in fiecare seara fiindca fetele vorbeau prea tare si radeau, iar baietii vroiau doar sa doarma.
In seara asta Mark deja dormea, iar Emma se uita la TV. In aceeasi camera, cea a fetelor, Kris cu Andi se jucau pe iPad si chicoteau.
Dupa 2 ore, Emm observa faptul ca prietena ei cu Andi adormisera pe sofa.
-Psssssst, Andi! sopti Emma.
-Da, da. Ce-i? sari baiatul speriat.
-Du-o pe Kris in pat si ramai cu ea. Eu o sa dorm cu Mark.
-Esti sigura? Nu vreau sa va gasesc mutilati.
-Haha! Nu-i problema, n-o sa ne certam.
Emma parasi usor camera si se apropie orbeste de patul lui Mark. Din fericire acesta nu dormea pe centrul patului, asa ca putea avea si ea loc. Emma se aseza usor si atunci observa ca lumina lunii pline cadea prin geam fix pe chipul lui Mark. Il privi cateva minute in sir. Ii privea fata calma, zambetul care sugera un vis dulce, ii simtea respiratia linistita. Se gandea la cate vise si cosmaruri nu avusese cu el, la cate plimbari si certuri nu savurasera impreuna, la ceea ce simtea ea si nu simtea el. Fata ofta adanc, dar indeajuns de zgomotos pentru ca Mark sa se trezeasca.
-Emm, tu esti?
-Da, eu sunt. Scuze, nu vroiam sa te trezesc.
-Stai linistita, Mark casca larg. Unde e Krisa?
-Doarme foarte bine langa Andi. I-am lasat pe amandoi acolo, dormea prea calma langa el.
-Ah, ok. Si cum de ai acceptat tu sa dormi cu mine?
-Pai...
Emma se gandea sa-i spuna ca ea avusese ideea, dar se razgandi.
-Pur si simplu am zis ca e ok. Stiu ca esti vegetarian, cand vine vorba de mine.
-Hah! Nici chiar asa. Dar adevarul e ca unoeri esti cam acra!
-Heeeei! Oricum stii ca de la prea dulce ti se apleaca..
-Glumeam, beib! spuse Mark imbratisand-o prietenos.
Emma ar fi vrut ca "beib" sa nu fie o alintare intre prieteni, iar imbratisarea aceea sa nu fie una obisnuita, dar se multumea si cu atat.
-Hai sa dormim! spuse Mark zambind.
O lua in brate puternic si incepu sa o gadile. Emma se intoarse cu fata la el si incepu a se stramba. Erau la 2 cm unul de altul. Emm deja avea fluturasi in burta.
-Huh, niciodata n-am observat cat de frumoasa poti fi zambind.
-Daca e una din glumele tale, lasa-te! Nu am chef sa ma mai stramb.
-Vorbesc serios, spuse Mark cu zambetul lui sincer si privind-o in ochi.
Emma deja incepu sa se eschiveze cu privirea, nu mai stia ce sa mai spuna. Mark o mangaie usor pe parul ei moale si castaniu si se apropie usor de buzele ei. Emma, nestiind cum sa reactioneze, inchise ochii. Mark o saruta indelung si cald, strangand-o in brate puternic. Emmei ii scapa o lacrima.
-Plangi? Am facut ceva gresit?
-Nu, nu...se grabi fata stregandu-si lacrimile.
-Nu inteleg motivul plansului.
-Nici eu! Nici eu nu inteleg multe! Crede-ma, spuse Emma oftand adanc.
-Am aflat de Kris...
-De droguri?! Chiar asa?! Wow, nu mi-as fi dat seama, nici macar dupa "morala" de zilele trecute.
-Nu, nu, nu despre asta. Vorbind serios, de ce nu mi-ai spus de boala ei?
Emm tacu surprinsa. Cum se putea sa afle?!
-Leucemia e o boala grea, care trebuie tratata. De aia se droga ea, de aia credea ca nu mai exista speranta.
-Mark, e inca o adolescenta! Nu stia ce face!
-Nu am alta solutie decat s-o trimit la studii si recuperare in Elvetia..
-Nu se poate sa-i faci asta! Ii vei lua toti prietenii! Ii vei lua tot la ce tine!
-Prefer sa nu mai aiba pe nimeni langa ea, decat sa nu mai aiba propria ei viata..
-Exista si alte solutii, Mark! Gandeste-te la sufletul ei! La cat o va devasta mutarea si transferul!
-Nu mai am alta idee, e punct aici.
Emma ramase socata, gandindu-se cum s-o scape pe Krisa. Mark se intoarse pe spate si ofta uitandu-se pe tavan. Tot momentul lor romantic se dusese. Toata clipa de bucurie si fiori trecusera, de parca nici n-ar fi fost...

TO BE CONTINUED...

(nu stiu cat de bun a fost acesta....good night >:D<)

See ya`!:*

Episodul 2

Mark se plimba nervos pe holul spitalului asteptand doctorii. Pe un scaun, Emma il privea dezamagita. Din cand in cand, el o mai privea cu dispret si regret. Ce facuse ea ca sa merite atat? In fond, ea cu Andi incercasera sa-l protejeze si sa-l scape de o grija in plus, si una mare chiar. Mirosul bolnavicios de medicamente ii dadea o stare de ameteala Emmei, asa ca se decise sa se duca sa-si ia un ceai.
-Mark, ma duc sa iau un ceai. Vrei si tu ceva?
-Nu, raspunse rece Mark.
Cateva minute mai tarziu Emma isi savura ceaiul, in timp ce Mark isi bea linistit cafeaua pe care i-o luase Emma. Era un prim pas catre pace, credea ea.
Andi aparu de nicaieri cu o fata obosita si dezolata.
-Deci, ce spun doctorii?! sari ca arsa Emma.
-Huh, Kristine va fi bine. Si-a revenit din coma. Daca toate lucrurile merg bine, maine seara o putem lua acasa.
Mark privea uimit discutia lor. Uitasera total ca si el este de fata, sau poate doar il ignorau pentru cuvintele pe care Mark le spusese mai devreme.
-Eu trebuie sa plec, sunt destul de obosit. Voi reveni maine dimineata s-o vad pe Kristine.
-Eu cu Mark ramanem aici. Cred ca o putem vedea pe Kris, nu? spuse Emma.
-Nu, tu te duci acasa! Trebuie sa te odihnesti.
-Nu am de gand sa ma duc acasa, cand prietena mea cea mai buna este la terapie intensiva si este vegheata de fratele ei furios care rabufneste din 5 in 5 minute.
-Tot eu sunt furios?! Poate e de vina cafeaua pe care mi-ai luat-o, desi eu spusesem sa nu.
-Tu ai baut-o, nu eu.
Andi privea perplex cearta lor inceputa din nimic. Ce legatura avea cafeaua cu Kristine?
-Eu am fugit. Sper sa va rezolvati micile conflicte.
-Pa pa!
-PA! raspunse si Mark rastit, uitandu-se la Emma.
Dupa, o noapte destul de linistita si o zi plina de acte si hartii, Kristine era la ea acasa in pat, inconjurata de fratele ei si cei doi prieteni.
Mark statea pe fotoliul pufos cu alb si portocaliu de langa biroul Kristinei. Emma facea ordine prin camera punand la loc multimea de pixuri si reviste si aruncand la cos nenumaratele de pungi de fistique. Andi butona de zor telefonul si se mai uita din cand in cand la Kris. 
Camera in care Kristine dormea era una destul de primitoare si bine aranjata, din pacate mai mereu era dezordine. Emma avea obiceiul sa-i puna lucrurile la loc, insa ordinea nu dura mai mult de o ora.
-Deci, incepu Mark, ce-a fost in capul tau? Probabil nimic, daca ai recurs la heroina. 
Kristine lasa capul in jos simtindu-se vinovata, dar in acelasi timp gandindu-se cum sa-i apere pe Andi si Emma.
-Am stat mult si m-am gandit, de ieri pana azi. Tata nu mai e si mama noastra este plecata mereu. Asa ca tu, Kristine, esti in grija mea, a fratelui tau mai mare.!
-Si ce propui acum? Sa ma arunci in strada?
-Tot tu esti cu gura mare? M-am gandit mult la o "pedeapsa". La o pedeapsa pentru toti! Si pentru tine Emma, si pentru Andi. Chair si pentru mine!
Toti ramasera uimiti. Deja il considerau pe Mark nebun. Uitase cumva, ca el nu niciun drept de pedeapsa asupra lor? Unde se credea? Intr-un film de la Hollywood? In rolul luI Nanny McPhee sau a lui Big Mamma?
-Consider ca cea mai buna metoda de a va pedepsi este O VACANTA!
-O vacanta?! tipa Andi entuziasmat.
Emma deja se vedea intr-una din drumetiile plictisitoare ale lui Mark, Kristine isi imagina noua camera la un centru de dezintoxicare, iar Andi se vedea intr-un loc urias, luminos si plin de oameni fericiti : stadionul echipei lui favorite de fotbal in timpul unui important meci din Champions League.
-Da, o vacanta.
-Unde? raspunse Emma sarcastica.
Fara sa spuna nimic, Mark se indrepta spre laptop-ul de pe noptiera si puse melodia "I`m dreaming of Brasil!"
Emma dandu-si imediat seama, incepu a se amuza copios:
-Brazilia? Ai innebunit?! Ha, ha!
-Nu, n-am innebunit. Plus ca festivalul de la Rio incepe zilele astea. Am ocazia sa o supraveghez pe Kristine si sa-i arat ca poti avea parte de nirvana si fara droguri, iar pe voi doi, sa va pedepsesc cu un "mic inec" pentru ca mi-ati ascuns legat de Kris.
O saptamana mai tarziu, cei 4 se aflau in aeroport, pregatindu-se de decolare. Emma isi porni iPod-ul in timp ce Kristine rasfoia reviste. Andi facea poze din minut in minut.
-Mark, da-mi te rog creionul. Se afla in geanta mea de mana, este chiar langa tine. spuse Kris atenta la rebusul pe care tocmai il gasise.
In timp ce cauta prin geanta, Mark dadu de jurnalul Kristinei. Fara ca ea sa fie atenta, deschise la o pagina oarecare si incepu a citi 2 randuri : "Azi am luat rezultatele analizelor. Pozitiv, negativ, pozitiv, pozitiv. Am descoperit ca am dat peste ceea ce am fugit toata viata..."
-Buna ziua, doamnelor si domnilor! Va rugam sa va puneti centurile de siguranta. In aproximativ 10 minute vom decola. Va multumesc!

TO BE CONTINUED...

(Mi-a luat ceva timp sa-l scriu. Nu stiu cat de mult va place, dar pe mine chiar ma distreaza sa scriu "d-astea":D)

See ya`!