Episodul 2

Mark se plimba nervos pe holul spitalului asteptand doctorii. Pe un scaun, Emma il privea dezamagita. Din cand in cand, el o mai privea cu dispret si regret. Ce facuse ea ca sa merite atat? In fond, ea cu Andi incercasera sa-l protejeze si sa-l scape de o grija in plus, si una mare chiar. Mirosul bolnavicios de medicamente ii dadea o stare de ameteala Emmei, asa ca se decise sa se duca sa-si ia un ceai.
-Mark, ma duc sa iau un ceai. Vrei si tu ceva?
-Nu, raspunse rece Mark.
Cateva minute mai tarziu Emma isi savura ceaiul, in timp ce Mark isi bea linistit cafeaua pe care i-o luase Emma. Era un prim pas catre pace, credea ea.
Andi aparu de nicaieri cu o fata obosita si dezolata.
-Deci, ce spun doctorii?! sari ca arsa Emma.
-Huh, Kristine va fi bine. Si-a revenit din coma. Daca toate lucrurile merg bine, maine seara o putem lua acasa.
Mark privea uimit discutia lor. Uitasera total ca si el este de fata, sau poate doar il ignorau pentru cuvintele pe care Mark le spusese mai devreme.
-Eu trebuie sa plec, sunt destul de obosit. Voi reveni maine dimineata s-o vad pe Kristine.
-Eu cu Mark ramanem aici. Cred ca o putem vedea pe Kris, nu? spuse Emma.
-Nu, tu te duci acasa! Trebuie sa te odihnesti.
-Nu am de gand sa ma duc acasa, cand prietena mea cea mai buna este la terapie intensiva si este vegheata de fratele ei furios care rabufneste din 5 in 5 minute.
-Tot eu sunt furios?! Poate e de vina cafeaua pe care mi-ai luat-o, desi eu spusesem sa nu.
-Tu ai baut-o, nu eu.
Andi privea perplex cearta lor inceputa din nimic. Ce legatura avea cafeaua cu Kristine?
-Eu am fugit. Sper sa va rezolvati micile conflicte.
-Pa pa!
-PA! raspunse si Mark rastit, uitandu-se la Emma.
Dupa, o noapte destul de linistita si o zi plina de acte si hartii, Kristine era la ea acasa in pat, inconjurata de fratele ei si cei doi prieteni.
Mark statea pe fotoliul pufos cu alb si portocaliu de langa biroul Kristinei. Emma facea ordine prin camera punand la loc multimea de pixuri si reviste si aruncand la cos nenumaratele de pungi de fistique. Andi butona de zor telefonul si se mai uita din cand in cand la Kris. 
Camera in care Kristine dormea era una destul de primitoare si bine aranjata, din pacate mai mereu era dezordine. Emma avea obiceiul sa-i puna lucrurile la loc, insa ordinea nu dura mai mult de o ora.
-Deci, incepu Mark, ce-a fost in capul tau? Probabil nimic, daca ai recurs la heroina. 
Kristine lasa capul in jos simtindu-se vinovata, dar in acelasi timp gandindu-se cum sa-i apere pe Andi si Emma.
-Am stat mult si m-am gandit, de ieri pana azi. Tata nu mai e si mama noastra este plecata mereu. Asa ca tu, Kristine, esti in grija mea, a fratelui tau mai mare.!
-Si ce propui acum? Sa ma arunci in strada?
-Tot tu esti cu gura mare? M-am gandit mult la o "pedeapsa". La o pedeapsa pentru toti! Si pentru tine Emma, si pentru Andi. Chair si pentru mine!
Toti ramasera uimiti. Deja il considerau pe Mark nebun. Uitase cumva, ca el nu niciun drept de pedeapsa asupra lor? Unde se credea? Intr-un film de la Hollywood? In rolul luI Nanny McPhee sau a lui Big Mamma?
-Consider ca cea mai buna metoda de a va pedepsi este O VACANTA!
-O vacanta?! tipa Andi entuziasmat.
Emma deja se vedea intr-una din drumetiile plictisitoare ale lui Mark, Kristine isi imagina noua camera la un centru de dezintoxicare, iar Andi se vedea intr-un loc urias, luminos si plin de oameni fericiti : stadionul echipei lui favorite de fotbal in timpul unui important meci din Champions League.
-Da, o vacanta.
-Unde? raspunse Emma sarcastica.
Fara sa spuna nimic, Mark se indrepta spre laptop-ul de pe noptiera si puse melodia "I`m dreaming of Brasil!"
Emma dandu-si imediat seama, incepu a se amuza copios:
-Brazilia? Ai innebunit?! Ha, ha!
-Nu, n-am innebunit. Plus ca festivalul de la Rio incepe zilele astea. Am ocazia sa o supraveghez pe Kristine si sa-i arat ca poti avea parte de nirvana si fara droguri, iar pe voi doi, sa va pedepsesc cu un "mic inec" pentru ca mi-ati ascuns legat de Kris.
O saptamana mai tarziu, cei 4 se aflau in aeroport, pregatindu-se de decolare. Emma isi porni iPod-ul in timp ce Kristine rasfoia reviste. Andi facea poze din minut in minut.
-Mark, da-mi te rog creionul. Se afla in geanta mea de mana, este chiar langa tine. spuse Kris atenta la rebusul pe care tocmai il gasise.
In timp ce cauta prin geanta, Mark dadu de jurnalul Kristinei. Fara ca ea sa fie atenta, deschise la o pagina oarecare si incepu a citi 2 randuri : "Azi am luat rezultatele analizelor. Pozitiv, negativ, pozitiv, pozitiv. Am descoperit ca am dat peste ceea ce am fugit toata viata..."
-Buna ziua, doamnelor si domnilor! Va rugam sa va puneti centurile de siguranta. In aproximativ 10 minute vom decola. Va multumesc!

TO BE CONTINUED...

(Mi-a luat ceva timp sa-l scriu. Nu stiu cat de mult va place, dar pe mine chiar ma distreaza sa scriu "d-astea":D)

See ya`!