Soarele rasarise deja si ardea cu putere peste pamantul putred. Simpla adiere de vant era deja disparuta, in aer plutind o boare bolnavicioasa dar destul de placuta. Cerul era pur albastru, petele albe ale norilor fiind absente azi.
Era o zi perfecta pentru plaja si lenevind pe nisipul fierbinte, insa din pacate, aceasta era ultima zi pe care cei 4 o petreceau in Rio.
Abia servisera micul dejun, cand Kristine spuse suparata:
-Ahh, astazi este ultima zi! In cateva ore parasim oficial orasul carnavalurilor, al sambei, al cocktail-urilor, al sandalelor cu platforme, al bronzului, al entuziasmului!
-Vor mai fi si alte dati! o consola Emma luand-o in brate.
-Una noche de samba, de samba, de samba! falsa cu voce tare Andi.
-Ohh, taci taci! Ma disperi! tipa Kristine razand.
-Tu vorbesti, soprano! Azi-noapte cine canta?? Ahh?
-Nu mai fi mincinos! Eu nu vorbesc in somn.
-Da da, ai dreptate. Nu vorbesti, ci canti!!
Kristine scoase limba la el, in semn de dispret in timp ce Emma ii privea chicotind.
Zborul decurse linistit, Mark fiind iar ganditor. Kristine ajunsese la concluzia ca asa este el in timpul zborului. Cand isi luara ramas-bun in aeroport, Emma le propuse sa se vada cateva zile mai tarziu la bazin.
Mark si Kristine erau intr-un fel, fratii perfecti. Mark o proteja pe Kristine, insa ea nu prea suporta dadaceala asta. Locuiau amandoi intr-o casa imensa construita acum cativa ani aproape de centrul vechi al orasului. Tatal, doctor renumit, murise in urma unui infarct. Mama lor era tot timpul plecata pe la diverse rude sau cu diverse afaceri. Cei doi frati incepusera sa se obisnuiasca, atata timp cat aveau tot ce doreau si de ce aveau nevoie.
In timp ce Kristine ii anunta pe toti pe Twitter de intoarcerea ei, Mark intra deodata in camera ei. O privea cu expresia lui seriosa, in care privirea lui era neclintita si excesiv de serioasa.
-Ce-i cu tine de intri asa? Nu stii sa ciocani?
-Te rog sa incepi sa-ti faci bagajele.
-Din nou?! Unde mai plecam? tipa Kristine entuziasmata.
-Eu nicaieri. Tu vei pleca la studii in Elvetia. Vei face si terapie pt boala ta.
-Ce...ce boala? spuse fata cu vocea tremurand.
-Am aflat tot. Poimaine pleci. Te descurci destul de bine cu germana. Am vorbit cu mama si a fost de acord. Vei sta la matusa Tiffany.
-Cum?! Nu poti sa-mi faci asta! Prietenii mei! Mie imi place aici!
-Prea tarziu. Daca nu ascundeai atatea secrete fata de mine, poate gaseam o alta solutie. Imi pare rau. Spor la bagaje!
-Nuuuu! Nuuu! tipa Kristine in urma lui cu obrajii siroind de lacrimi.
Dupa cateva ore, cand reusi sa se calmeze, fata pleca disperata la prietena ei cea mai buna, Emma. Din fericire Emma era singura acasa. Ea locuia intr-un apartament destul de spatios impreuna cu fratele ei Bobby, care era cu 2 ani mai mic ca ea. Locuiau la aproximativ 15 minute distanta de Mark si Kristine. Parintii Emmei locuiau in alta parte a orasului din cauza serviciului. Apartamentul era mobilat in functie de tendinte. Mobila parea noua si reflecta noua generatie a tehnologiei. Camera ei era una foarte aranjata si ordonata, iar culorile erau in echilibru. Verdele pal contrasta foarte bine cu liniile albe ale mobilei.
Emma facea prajitura preferata a lui Bobby, cand Kristine suna disperata la usa.
-Emma, Emma, esti singura care ma poate ajuta!
-Ce ai mai facut acum?
-Mark...Mark ma trimite in Elvetia!
Cu regret in ochi si intorcandu-se cu spatele, fata spuse:
-Stiam, Kristine. Intra te rog. Bro` nu e acasa.
-Cum adica stiai?! De ce nu mi-ai spus ? De ce nu l-ai oprit?! spuse fata iritata si ramanand pe loc.
-Am incercat...Dar consider si eu ca asa e mai bine.
-Toti impotriva mea! Va multumesc!
Kristine pleca nervoasa, trantind usa. Emma se intoarse la treburile ei, cunoscandu-i reactiile Kristinei.
In drum spre aeroport, Mark o privea pe sora lui incercand sa scoata 2 vorbe de la ea, insa nu reusea. Andi ii privea de pe bancheta din spate si ii promitea Kristinei ca o va suna zilnic. Aceasta se prefacea ca nu aude. La aeroport, fata isi urca repede bagajele pe banda rulanta si fugi la validarea pasaportului. Nu se intoarse nici macar sa le zica "la revedere".
Peste cateva zile, Emma se ducea ingrijorata la Mark acasa. Kristine nu-i raspundea decat la mail-uri si foarte placid. Intrand in casa, menajera ii spuse ca Mark era living. Indreptandu-se grabita intr-acolo, descoperi oripilata ca Mark era cu o fata. Imbratisati si destul de apropiati.
-Buna, MMMark. Scuze ca intrerup.
-Aaaa, Emma. Buna. Nu-i niciun deranj. Ce te aduce pe la NOI?
-Vroiam sa stiu cate ceva de Kristine. Abia imi raspunde.
-Este bine. Si cu mine face la fel, dar na.
Urma o pauza de tacere. Mark o privea pe necunoscuta din bratele lui si ii zambea calduros. Emma ii privea uimita in timp ce simtea ca inima ei s-a rupt in doua. Ii venea sa planga, ii venea sa tipe. Nu mai simtise niciodata fluturasii astia de furie, de suparare.
-Ahh, spuse deodata Mark, am uitat. Ea e Anelysse, noua mea prietena.
-Incantata. Eu sunt Emma...prietena cea mai buna a Kristinei.
Mark zambea la amandoua, privind-o pe Emma ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Eu o sa ple...
Si Emma fu intrerupta de telefonul mobil al lui Mark. Dupa cateva replici scurte, Mark avea o fata plouata.
-Era din...Elvetia.
-Eii? Era Kristine?!
-Nu, de la conducerea sc...
Soneria ii intrerupse pe toti. Mark si Emma alergara sa deschida. In momentul deschiderii usii observara o fata alba si palida, iar mai apoi ramasera perplexi. Lui Mark nu ii venea sa creada ce vedea, iar Emma se intreba cum era posibil sa se intample numai ei, toate astea, intr-o singura zi!
(Am lasat un pic de suspans, zic eu.:D sper ca v-a placut :) )
See ya`!:*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu