Episodul 6

-Alooo?! raspunse nervoasa Kristine.
-Calma, calma. Te sunasem sa vad ce faci? intreba Emma.
-Ma cert de ceva timp cu Mark.
-Iar?
-Da, de data asta datorita Halloween-ului.
-Halloween? Vrei sa te costumezi in asistenta medicala si el nu te lasa?
-Nu, nu! In legatura cu petrecerea pe care el o va da. 
-Mark da o petrecere? De Halloween?
-Da. Nu ai fost invitata?!
-Nu, inca nu.
-Ehhh, nu conteaza. Tu esti mereu prezenta obligatorie, cu sau fara invitatie.
-Mda. Va las sa va continuati cearta.
-Ok. Nu uita, sambata la ora 19, la noi acasa.
-Aha, pot sa mai iau pe cineva?
-Sigur. Il iei pe frumusel?
-Poate.
-Haha!
-Hai, ai grija ce faci. Papa.
-Intodeauna. Pa!
O data cu acest telefon, Emma se puse pe ganduri. S-a cam distantat Mark de ea de cand povestea cu "frumuselul". Poate e doar gelos sau poate e indiferent. In fond, Anelysse era mereu in preajma lui. Deschise cartea pentru examenul auto, insa nu-i statea gandul la invatat si la legislatie. Isi imagina cum ar putea sa se deghizeze de Halloween. Ar fi vrut sa fie mai originala, mai inventiva, nu sa inchirieze un costum, ca in fiecare an. Vroia ceva sobru, dar atragator, simpatic dar si macabru. Parca prea multe, nu? Telefonul ii intrerupse insa, parada de costume imaginara. Era Rob.
-Hey hey!
-Buna, Rob!
-Te sunasem sa te intreb daca ai ce face in seara asta?
-Nu prea. N-am niciun plan mai exact. Bobby e plecat la biliard, iar eu nu prea am chef de invatat.
-Vroiam sa te invit la o plimbare cu masina.
-Uuu, vrei sa ma faci geloasa ca eu n-am carnet si tu ai?
-Nu, nu. Afara e prea frig pentru o plimbare prin parc, asa ca m-am gandit la ceva comod si calduros.
-Mmm, bine. Fie. In cat timp sa fiu gata?
-30 de minute e ok? Sau, stai! Am uitat ca voi fetele aveti nevoie de ceva timp...
-Nu, nu! Eu nu ! Cel putin nu acum! In 30 min o sa fiu jos. 
-Ok. De unde te iau?
-De langa Parcul Rossee.
-Ooo, in acel cartier stai?
-Da. Sunt destul de aproape de scoala.
-Si destul de aproape de mine.
-Da? Unde stai?
-O sa-ti povestesc. In 30 de minute sa fii gata. 
-Ok, te pup.
-Si eu. Papa!
Era exact de ce avea nevoie. Dacanimeni nu avea timp de ea, atunci invitatiile lui Rob nu puteau fi refuzate.
La Krsitine acasa, Andi tocmai sosea aducand niste decoratii pentru petrecerea de sambata. Mark era din ce in ce mai nervos. Ar fi fost in stare chiar sa anuleze evenimentul. 
-Unde sunt toti? tipa Mark.
-Care toti? raspunse Kristine sceptica.
-Emma!
-Pentru ce sa vina Emma?
-Ca sa fim toti patru sa punem la punct toate detaliile!
-Hah, dintr-odata ti-ai adus aminte de ea?
-Da! Ce s-a intamplat cu "echipa alfa"?
-Hoho, aia era acum 10 ani, cand eram niste copii. Poate ca a suparat-o ceea ce i-a facut prietena ta, Anelysse.
-Neah, n-are nicio legatura.
-Esti sigur?
Dintr-odata se asternu tacerea. Poate chiar era suparata. Poate chiar Mark ii datora niste scuze Emmei si reprosuri Anelyssei.
-Vom continua toate astea maine. spuse Mark rece si parasi living-ul, ducandu-se la el in camera.
Acolo, lua tot timpul telefonul in mana si se gandea ce sa faca. S-o sune sau sa n-o sune pe Emma? Avea un sentiment ciudat. Parca era gelozie, parca era dor, parca era furie. Nu stia ce sa spuna. Cert e ca acel sentiment nu-l mai avusese niciodata. Pana la urma, se decise s-o sune pe telefonul fix. Asa verifica daca e acasa sau isi pierde vremea prin oras. Lasa sa sune de cateva ori. Era decis sa inchida, cand o voce grabita ii raspunse:
-Da!
-Buna, Emm..Mark sunt!
Stomacul Emmei se umplu de fluturasi rautaciosi. De ce tocmai acum trebuia sa sune? Avusese atatea zile la dispozitie. Fix acum? Cand uitase de dezamagiri si era hotarata sa zambeasca unor noi prieteni?
-Mda, buna.
-Vroiam sa vad ce faci?
-Ma pregateam sa ies prin oras.. Tu?
-Eu, incerc sa ma linistesc. Iesi singura in oras?
-Nu, nu! Ies cu Rob.
-Aaaa, asa zisul "erou frumusel"?
-Da.
-Sa stii ca nu e chiar asa angelic precum pare.
-Fata de Anelysse a ta, cu siguranta e.
-Nu mai dramatiza! Te-a impins din greseala, fara intentie.
-Da, dar cu difrectie. N-are rost sa ne certam acum.
-Vii maine dupa scoala pe aici? Trebuie sa planuim totul pentru Halloween.
-Da, sa vad ce program am. Mai  vorbim. La revedere! accentua Emma ultimele cuvinte.
-Ai grija! PaPa!
Cu planurile un pic date peste cap, Emma fugi catre parc pentru a nu rata intalnirea cu Rob. Era hotarata sa-l invite la petrecerea de Halloween. Nu conta daca Mark va fi gelos sau nu, vroia sa arate ca nu i-a pasat nicio clipa de el. Rochia cafenie si colantii un pic inchisi la culoare contrastau destul de bine, iar cizmele ii avantajau soldurile Emmei. 
Rob era genul de baiat dupa care orice fata tanjea. Avea un aer occidental, iar privirea ii era plina de mister intotdeauna. Zambetul facea orice fata sa-i cada la picioare..mai putin Emma. Inca se gandea la Mark, la "idiotul de Mark", cum ii spunea ea. Poate ca asta era ceea ce Rob vazuse la ea. Indiferenta cu care ea il trata, lipsa de afectiune, raceala si ironia din vocea ei.
Intalnirea lor decurse perfect. Emma nu se lasa sedusa asa usor, insa primi acceptul la invitatia pentru petrecere. Ramane acum problema costumelor, dar asta e doar o problema de timp. Emma era decisa ca sa-si arate originalitatea si sa creeze chiar ea "tinuta" de Halloween pentru ea si Rob, asa ca nu se sfii sa-l invite pe baiat a doua zi la ea acasa. Uitase cu siguranta ca trebuia sa fie cu "echipa alfa" sa pregateasca petrecerea.
Alerga intruna prin casa pentru ca totul sa fie curat si ordonat pentru sosirea lui Rob, cand telefonul ii suna. Un numar pe care nu-l recunostea asa ca respinse apelul. Nu avea acum timp de discutii interminabile. Rob ajunse in cateva minute si fu placut surprins de modul in care era decorat apartamentul.
-Eu singura l-am decorat! Bobby nu m-a ajutat mai deloc, iar ai mei au avut doar sprjin financiar.
-Haha, era si normal. Imi place. Deci, cum ramane cu costumele?
-Pai, m-am gandit la ceva sexy dar si macabru.
-Cam dificil, huh?
-Nu si pentru mine. Ce zici de o vaduva ucigasa si un vampir insetat?
-Suna a film horror.
-Pai, in fond asta e esenta Halloween-ului.
-E ok, mie, ca baiat, imi convine.
-Vezi sa nu faci victime pe la petrecere.
-O sa am grija pe cine musc.
-Ok. Ma duc sa-mi aduc materialele necesare si facem niste probe.
-Tu creezi costumele?
-Da..mai am momente cand schitez si realizez anumite piese vestimentare.
-Bravo tie!
In timp ce Emma disparu in dormitorul ei sa aduca tot ce trebuia din dressing-ul ei, Rob o astepta incantat in living. Intre timp telefonul fix suna iar fata striga la el sa raspunda.
-Alo!
-Alo! Bobby? De ce nu esti la scoala? Si de ce ai vocea schimbata?
-Cam multe intrebari. Nu sunt Bobby, sunt Rob.
-Aaaa, aha. Mark la telefon.
Deja se putea simti furia din vocea lui Mark.
-As vrea sa vorbesc cu Emma....
-Nu e langa mine, are treaba.
-Ce treaba?
-Cam multa curiozitate, nu crezi?
-Lasand treaba ei la o parte ce cauti tu la ea?
-Lasand impertinenta ta la o parte de ce ai sunat?
-Trebuia sa fie la MINE ACASA sa planuim petrecerea de sambata.
-Probabil a considerat mai util si frumos sa stea cu mine.
-Haha, nu cred. Emma nu ar face asa ceva.
Intre timp sosi si Emma, care preconizase cearta dintre cei doi.
-Cine e? intreba fata.
-Cineva de la spitalul 9.
-Huh, cine??
-Mark..
-Dami-l la telefon.
Emma lua furioasa receptorul.
-Da! Ce vrei?!
-Trebuia sa fii la mine sa pregatim petrecerea!
-Oups...scuze! Am uitat...
-Ca intotdeauna.
-O sa ma revnasez!
-Las-o balta. spuse Mark platonic.
Si inchise suparat. Nu stia daca a gresit sau nu, cert e ca trebuia sa termine costumele.
O masa uriasa pline de aperitive colorate si pufoase. In mijloc diferite sticle de bauturi erau aranjate haotic. Toata lumea era plina de fard, vreun costum pompos sau colorat si o peruca neagra sau haioasa. Abia daca puteai recunoaste persoana cu care stai de vorba. Casa avea un aer morbid, plin de panbze de paienjeni si cearceafuri fosforescente. Chiar si muzica tindea spre ceva misterios. Mark o tinea pe Anelysse de mana, dar parea ca nici nu o observa. Se uita intr-una dupa cineva, probabil greu de recunoscut. Imbracata in printesa rasfatata, Anelysse nu prea se asorta cu Mark, Jack Sparrow, faimosul pirat. Dintr-odata, atentia tuturor fu acaparata de un cuplu prea perfect. 
Emma era imbracata intr-o rochie medie neagra, stransa pe corp  iar ochii fardati in tus, gen smokey. La colturile ochiilor avea desenati niste paienjeni. Restul pielii parea foarte alba. Langa ea, un vampir sexy innebunea fetele cu privirea. Capa cu negru si rosu ii latea umerii iar fardul negru i prindea bine. Ca sa nu mai vorbim de zambetul larg al caninilor ascutiti. Mark mai avea un pic si izbucnea de furie, insa ramase calm. Astepta "punctul culminant" ca s-o fure pe vaduva neagra si sa discute cu ea. De ce avea sentimentul asta? Nu el fusese indiferent cu ea? Nu el isi gasise primul pe altcineva?
Boom. Luminile oprite. Baloane furioase si fosforescente, fantome ciudate zburau prin living si hol. Fetele tipau ingrozite iar baietii radeau, dorind sa nu pare lasi. Mark o repera pe Emma si fugi spre ea. In momentul acela, Rob tocmai ii spusese Emmei sa se duca intr-un loc retras ca sa vorbeasca ceva cu ea. Smucita si prinsa de mana, Emma urma baiatul care o ducea spre etajul 1, unde se pare ca nimeni nu era. 
-Hai mai repede! ii spuse vocea baiatului.
-Da, da. Calm.
Ajunsi sus, fata Emmei fu cuprinsa de niste maini puternice si reci. 
-Nu mai e nimic de spus, doar asta.
Si buzele lor facura contact. In sufletul Emmei mii de fluturi si paienjeni negrii si albi se luptau. Ce-i cu sentimentul asta? E doar un sarut cu Rob, nimeni special.
-Rob, Rob, e cam..
-Cum adica ROB?!
-Stai, eu sunt Emma..tu..?
-Mark!!! Cum poti sa ma confuzi cu ala?
-Dumnezeule, de-aia simteam eu...
-Ce? Ce simteai? Un baiat perfect normal pe langa "frumuselul" ala?
-Nu, nu! striga Emma dezamagita.
In momentul acela, luminile se aprinsera, iar Mark vazu pe fata Emmei o dungulita subtire neagra. Fetei ii mai curse inca o lacrima.
-Plangi? Emm, scumpo, de ce plangi? Sa nu-mi spui ca..
-Nu, nu..Lasa-ma.
O silueta zvelta aparu pe coridor urcand scarile. Era Rob.
-Banuiam ca esti aici...spuse baiatul trist.
-Nu e ceea ce pare!
-Sunt sigur. Las-o balta.
Si baiatul pleca repede incercand sa lase totul in urma. Emma vru sa fuga dupa el, dar bratul lui Mark o opri.
-Stai, stai aici cu mine.
-Mark, cred ca e o greseala...Tie nu-ti pasa de mine. Tie iti pasa doar sa fiu a ta.
-Cum poti sa spui asta?
-Altfel, de ce..si Emma fu intrerupta de soneria telefonului lui Mark
-E Anelysse, trebuie sa-i raspund.
-Trebuie, nu?! Normal. Cu mine nu trebuia sa vorbesti inainte de a o cunoaste pe Anelysse. Cu mine a trebuit sa uiti tot ce s-a intamplat in Rio. Nu?!
-Nu spune a...
Si Emma pleca furioasa cu lacrimi in ochi. Se jura ca nu va mai da ochii cu Mark.
El ramase singur pe hol. Telefonul incetase din a suna. Privea pasii Emmei parca imprimati in covorul aramiu. Nu stia ce sa faca. Sentimentele lui stateau intre singuratate si companie. Anelysse era doar un nimic, iar Emma era cineva. Cineva care se putea transforma in nimeni, daca el nu actiona mai repede. Insa nu se putea misca. Avea lacrimi in ochi. Ceva neintalnit la el. O vroia pe ea ca suflet sau ca trup? 


TO BE CONTINUED...


(Nu stiu cat de bine a iesit, dar merge :D Urmatorul va fi mai bun, promit :)) )

See ya`!:*

Episodul 5

Emma incerca sa-l calmeze pe Mark, in timp ce Andi o aseza pe Kristine, lesinata, in pat. Avea fata foarte palida si trasa, iar cearcanele sapau linii adanci pe langa ochii ei. Toti se uitau la ea si parca nu o recunosteau. Si nu trecusera decat 2 saptamani. Mark ii facu un semn lui Andi s-o supravegheze, in timp ce el si Emma iesira din dormitorul Kristinei.
-Nu-mi vine sa cred, Mark! Cum a putut sa plece de acolo, sa ajunga in tara si sa se refugieze in barul drogatilor?!
-Ma sunasera din Elvetia atunci. Vroiau sa-mi spuna ca sora mea a fugit.
-Da, dar iata ca am gasit-o inainte de a afla. Noroc cu Andi si amicii lui ciudati.
-Auzi, am o rugaminte. Du-te si scapa de Anelysse.
-Ha! Acum nu mai este prietena perfecta care iti aduce zambetul pe buze?
-Haide, taci! Fara scene acum. Te rog.
-Bine, bine. Revin.
Dupa ce Emma o pofti afara pe Anelysse, intr-un mod destul de dur, urca din nou la etaj in camera fetei. Cei doi baieti erau pe hol, vorbind in soapta.
-Ma simt in propria casa de parca as fi la spital! spunea disperat Mark.
-Haide, nu te mai agita atat. Cred ca trebuia s-o lasam sa ramana in tara sau sa plece cineva cu ea in Elvetia. il consola Emma.
-Cand m-a sunat Theo de la bar, mi-a spus ca Kris era acolo de 2 ore singura si bea tarie incontinuu si tragea din cand in cand si cateva fumuri, spuse Andi ingrijorat.
-Perfect! Alcoolica si drogata! Sora mea in persoana!
-Ohh! O sa rezolvam totul atunci can...si Emma fu intrerupta de telefon.
Era bineinteles Bobby, care vroia sa-i fie calcate cateva camasi pentru urmatoarea zi de scoala si mai dorea, deasemenea, un meniu complet de la Burger King.
-Trebuie sa plec. Asta inseamna sa ai un fratior un pic mai mic si enervant.
-E clasa a10a! Cat de greu poate sa fie sa iasa in oras cu prietenii sa manance? ironiza Andi.
-Crede-ma, pentru el, e greu orice. ofta Emma.
-Aveti grija! Trec maine inainte de scoala pe la voi. Si Mark, Kristine va fi bine! Ok?
-Ok. Pa. Ai grija cum mergi.
Emma incepu sa coboare scarile grabite, insa vocea lui Mark o opri:
-Auziii, Emm. Cand ai examenul auto?
-Saptamana viitoare.
-Oho, bafta. O sa te verific zilele astea...si Emma ii lua cuvintele:
-Da, stiu. "Cand ai timp".
In drum spre casa, ascultand muzica veche de prin anii `80, Emma se gandea la tot. Anelysse, Kristine,examen, masina, clubul de teatru. Anelysse era o fata destul de frumusica, insa nu era pentru Mark. Chiar deloc, zicea fata in gandul ei. O fata cu suvite aramii, drepte, cu breton, mica de statura, machiata strident si un gust al modei nu prea bun, nu se potrivea cu un baiat brunet, inalt, cu ochii negrii, motociclist si student la Teatru. In niciun caz! Lui i se potrivea o fata inalta, bruneta, cu ochii ciocolatii, decenta, finuta, buna jucatoare de teatru si volley, practicand sporturi extreme in vacante, iar in timpul liber la piscina si la soare. Da, asta era fata perfecta pentru el. Emma!
Acasa, Bobby ii creea numai probleme surorii lui.
-Ai o tipa frumoasa la tine in clasa. Imi faci cunostiinta cu ea?
-Bobby! Este o diferenta de 2 ani intre voi! Crezi ca o viitoare absolventa se va uita la un fost boboc? Fii serios.
-Ce? Arat eu a 16-17 ani?
-Nu, arati poate mai mare. Dar tot esti imatur.
-Prin ce fel?
-Chiar prin aceasta conversatie pe care ma obligi sa o port.
-Huh, mereu spui asta.
-Sigur.
In timp ce ii calca hainele lui Bobby destul de furioasa, Emma porni muzica de la laptop, calmandu-se treptat. Se gandea acum, ce ar fi  daca i-ar calca hainele lui Mark. Ar fi asa de perfect. Si el s-o ia in brate si sa-i multumeasca.
-Nu, nu, nu! Deja devin prea romantica. Unde-i spiritul meu de aventura si de fresh girl? Off.
-Vorbesti singura mai nou? intreba Bobby din camera alaturata.
-Da, fiindca in casa asta nu se poate purta o discutie sanatoasa cu tine.
A doua zi, dupa ce se asigura ca Bobby e in drum spre scoala, Emma se indrepta catre prietena ei Kristine, care era destul de vioaie si isi bea cafeaua in living, admirand trandafirii japonezi intretinuti de menajera. Avu o discutie destul de scurta cu ea, dar apropiata, iar Emma ii promise fetei ca o va inscrie la scoala unde se afla si ea, iar Mark va fi de acord cu asta.
Plecand, in drum spre scoala, Emma realiza faptul ca uneori, simtea ca se afla intr-o lume straina. Simtea ca amicii si elevii din liceul ei sunt foarte diferiti si ciudati fata de ea. Isi dadea seama ca nu asta era lumea ei, ca isi cladise o alta lume in care nu avea multi prieteni, insa avea tot ce-si dorea. Mai putin iubirea.
Dupa cursuri si lectiile de teatru, Emma fugi la bazin ca sa inoate. Acolo, din nefericire, se intalni cu Anelysse, care o privea cu dispret si un grad de superioritate.
Isi lua costumul pe ea, si incercand sa ignore atmosfera nefavorabila, se pregati sa sara in apa pentru cateva ture. In timp ce-si punea ochelarii, Anelysse se gandi sa-iaca o gluma proasta si o impinse de pe rampa. Din pacate, in cadere, Emma isi luxa glezna, iar in apa, panicandu-se, isi pierdu constiinta.
Robb, vazand toata scena, sari in apa si o scoase pe fata. Toata lumea se stranse in jurul lor, iar profesorul de inot incerca sa treaca prin multime ca sa vada ce s-a intamplat.
Dupa 10 minute de resuscitare, Emma isi reveni, dar datorita tulburarilor de vedere si ametelilor, Robb o transporta la spital. De acolo, fu nevoita sa-si sune apropiatii.
Bobby, avea treaba bineinteles, iar Mark si Kristine venira cat de repede putura.
Aflandu-se din nou in spital, Mark incepea sa dezvolte o antipatie catre aceste institutii. Insa, cand intra in salon, observa un buchet de flori langa patului Emmei. Deasemenea, observa ca fata nu este singura, ci cu un baiat. Inalt, binefacut si destul de tanar si dulce la vedere.
Expresia lui Mark deveni neutra dintr-odata. Era oare fericit ca Emma gasise pe cineva, sau incepuse sa se dezvolte in el un fel de sentiment de gelozie? Emma il privea curioasa, in timp ce Kristine alerga s-o imbratiseze, soptindu-i:
-Ia zi! Cine-i frumuselul?..

TO BE CONTINUED...

(:D sper ca v-a placut :) si ca nu v-am dezamagit :D )

See ya`!:*

Episodul 4

Soarele rasarise deja si ardea cu putere peste pamantul putred. Simpla adiere de vant era deja disparuta, in aer plutind o boare bolnavicioasa dar destul de placuta. Cerul era pur albastru, petele albe ale norilor fiind absente azi.
Era o zi perfecta pentru plaja si lenevind pe nisipul fierbinte, insa din pacate, aceasta era ultima zi pe care cei 4 o petreceau in Rio.
Abia servisera micul dejun, cand Kristine spuse suparata:
-Ahh, astazi este ultima zi! In cateva ore parasim oficial orasul carnavalurilor, al sambei, al cocktail-urilor, al sandalelor cu platforme, al bronzului, al entuziasmului!
-Vor mai fi si alte dati! o consola Emma luand-o in brate.
-Una noche de samba, de samba, de samba! falsa cu voce tare Andi.
-Ohh, taci taci! Ma disperi! tipa Kristine razand.
-Tu vorbesti, soprano! Azi-noapte cine canta?? Ahh?
-Nu mai fi mincinos! Eu nu vorbesc in somn.
-Da da, ai dreptate. Nu vorbesti, ci canti!!
Kristine scoase limba la el, in semn de dispret in timp ce Emma ii privea chicotind.
Zborul decurse linistit, Mark fiind iar ganditor. Kristine ajunsese la concluzia ca asa este el in timpul zborului. Cand isi luara ramas-bun in aeroport, Emma le propuse sa se vada cateva zile mai tarziu la bazin.
Mark si Kristine erau intr-un fel, fratii perfecti. Mark o proteja pe Kristine, insa ea nu prea suporta dadaceala asta. Locuiau amandoi intr-o casa imensa construita acum cativa ani aproape de centrul vechi al orasului. Tatal, doctor renumit, murise in urma unui infarct. Mama lor era tot timpul plecata pe la diverse rude sau cu diverse afaceri. Cei doi frati incepusera sa se obisnuiasca, atata timp cat aveau tot ce doreau si de ce aveau nevoie.
In timp ce Kristine ii anunta pe toti pe Twitter de intoarcerea ei, Mark intra deodata in camera ei. O privea cu expresia lui seriosa, in care privirea lui era neclintita si excesiv de serioasa.
-Ce-i cu tine de intri asa? Nu stii sa ciocani?
-Te rog sa incepi sa-ti faci bagajele.
-Din nou?! Unde mai plecam? tipa Kristine entuziasmata.
-Eu nicaieri. Tu vei pleca la studii in Elvetia. Vei face si terapie pt boala ta.
-Ce...ce boala? spuse fata cu vocea tremurand.
-Am aflat tot. Poimaine pleci. Te descurci destul de bine cu germana. Am vorbit cu mama si a fost de acord. Vei sta la matusa Tiffany.
-Cum?! Nu poti sa-mi faci asta! Prietenii mei! Mie imi place aici!
-Prea tarziu. Daca nu ascundeai atatea secrete fata de mine, poate gaseam o alta solutie. Imi pare rau. Spor la bagaje!
-Nuuuu! Nuuu! tipa Kristine in urma lui cu obrajii siroind de lacrimi.
Dupa cateva ore, cand reusi sa se calmeze, fata pleca disperata la prietena ei cea mai buna, Emma. Din fericire Emma era singura acasa. Ea locuia intr-un apartament destul de spatios impreuna cu fratele ei Bobby, care era cu 2 ani mai mic ca ea. Locuiau la aproximativ 15 minute distanta de Mark si Kristine. Parintii Emmei locuiau in alta parte a orasului din cauza serviciului. Apartamentul era mobilat in functie de tendinte. Mobila parea noua si reflecta noua generatie a tehnologiei. Camera ei era una foarte aranjata si ordonata, iar culorile erau in echilibru. Verdele pal contrasta foarte bine cu liniile albe  ale mobilei.
Emma facea prajitura preferata a lui Bobby, cand Kristine suna disperata la usa.
-Emma, Emma, esti singura care ma poate ajuta!
-Ce ai mai facut acum?
-Mark...Mark ma trimite in Elvetia!
Cu regret in ochi si intorcandu-se cu spatele, fata spuse:
-Stiam, Kristine. Intra te rog. Bro` nu e acasa.
-Cum adica stiai?! De ce nu mi-ai spus ? De ce nu l-ai oprit?! spuse fata iritata si ramanand pe loc.
-Am incercat...Dar consider si eu ca asa e mai bine.
-Toti impotriva mea! Va multumesc!
Kristine pleca nervoasa, trantind usa. Emma se intoarse la treburile ei, cunoscandu-i reactiile Kristinei.
In drum spre aeroport, Mark o privea pe sora lui incercand sa scoata 2 vorbe de la ea, insa nu reusea. Andi ii privea de pe bancheta din spate si ii promitea Kristinei ca o va suna zilnic. Aceasta se prefacea ca nu aude. La aeroport, fata isi urca repede bagajele pe banda rulanta si fugi la validarea pasaportului. Nu se intoarse nici macar sa le zica "la revedere".
Peste cateva zile, Emma se ducea ingrijorata la Mark acasa. Kristine nu-i raspundea decat la mail-uri si foarte placid. Intrand in casa, menajera ii spuse ca Mark era living. Indreptandu-se grabita intr-acolo, descoperi oripilata ca Mark era cu o fata. Imbratisati si destul de apropiati.
-Buna, MMMark. Scuze ca intrerup.
-Aaaa, Emma. Buna. Nu-i niciun deranj. Ce te aduce pe la NOI?
-Vroiam sa stiu cate ceva de Kristine. Abia imi raspunde.
-Este bine. Si cu mine face la fel, dar na.
Urma o pauza de tacere. Mark o privea pe necunoscuta din bratele lui si ii zambea calduros. Emma ii privea uimita in timp ce simtea ca inima ei s-a rupt in doua. Ii venea sa planga, ii venea sa tipe. Nu mai simtise niciodata fluturasii astia de furie, de suparare.
-Ahh, spuse deodata Mark, am uitat. Ea e Anelysse, noua mea prietena.
-Incantata. Eu sunt Emma...prietena cea mai buna a Kristinei.
Mark zambea la amandoua, privind-o pe Emma ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Eu o sa ple...
Si Emma fu intrerupta de telefonul mobil al lui Mark. Dupa cateva replici scurte, Mark avea o fata plouata.
-Era din...Elvetia.
-Eii? Era Kristine?!
-Nu, de la conducerea sc...
Soneria ii intrerupse pe toti. Mark si Emma alergara sa deschida. In momentul deschiderii usii observara o fata alba si palida, iar mai apoi ramasera perplexi. Lui Mark nu ii venea sa creada ce vedea, iar Emma se intreba cum era posibil sa se intample numai ei, toate astea, intr-o singura zi!

(Am lasat un pic de suspans, zic eu.:D sper ca v-a placut :) )
See ya`!:*

Episodul 3

Cu o singura escala la Paris, avionul traversa oceanul Atlantic cu bine si ateriza in Rio de Janeiro.
Mark fusese neatent si tacut toata calatoria, inclusiv in aeroport. Emma incepuse sa se ingrijoreze, dar pana la urma a ajuns la concluzia ca probabil nu-i trecuse supararea.
Festivalul incepu cu multa samba, rochii rosii si portocalii zburatoare, tocuri de 10, palarii si masti cu pene verzi inalte si multe zambete si aglomeratie.
Fara vreo parada nevazuta sau vreun concurs de samba sau cha-cha ratat, dupa 4 zile Mark se hotari sa ramana in camera de hotel pentru a se odihni. La fel si ceilalti trei.
Aveau camere comunicante. Kristine dormea cu Emma, iar Mark cu Andi. Se certau aproape in fiecare seara fiindca fetele vorbeau prea tare si radeau, iar baietii vroiau doar sa doarma.
In seara asta Mark deja dormea, iar Emma se uita la TV. In aceeasi camera, cea a fetelor, Kris cu Andi se jucau pe iPad si chicoteau.
Dupa 2 ore, Emm observa faptul ca prietena ei cu Andi adormisera pe sofa.
-Psssssst, Andi! sopti Emma.
-Da, da. Ce-i? sari baiatul speriat.
-Du-o pe Kris in pat si ramai cu ea. Eu o sa dorm cu Mark.
-Esti sigura? Nu vreau sa va gasesc mutilati.
-Haha! Nu-i problema, n-o sa ne certam.
Emma parasi usor camera si se apropie orbeste de patul lui Mark. Din fericire acesta nu dormea pe centrul patului, asa ca putea avea si ea loc. Emma se aseza usor si atunci observa ca lumina lunii pline cadea prin geam fix pe chipul lui Mark. Il privi cateva minute in sir. Ii privea fata calma, zambetul care sugera un vis dulce, ii simtea respiratia linistita. Se gandea la cate vise si cosmaruri nu avusese cu el, la cate plimbari si certuri nu savurasera impreuna, la ceea ce simtea ea si nu simtea el. Fata ofta adanc, dar indeajuns de zgomotos pentru ca Mark sa se trezeasca.
-Emm, tu esti?
-Da, eu sunt. Scuze, nu vroiam sa te trezesc.
-Stai linistita, Mark casca larg. Unde e Krisa?
-Doarme foarte bine langa Andi. I-am lasat pe amandoi acolo, dormea prea calma langa el.
-Ah, ok. Si cum de ai acceptat tu sa dormi cu mine?
-Pai...
Emma se gandea sa-i spuna ca ea avusese ideea, dar se razgandi.
-Pur si simplu am zis ca e ok. Stiu ca esti vegetarian, cand vine vorba de mine.
-Hah! Nici chiar asa. Dar adevarul e ca unoeri esti cam acra!
-Heeeei! Oricum stii ca de la prea dulce ti se apleaca..
-Glumeam, beib! spuse Mark imbratisand-o prietenos.
Emma ar fi vrut ca "beib" sa nu fie o alintare intre prieteni, iar imbratisarea aceea sa nu fie una obisnuita, dar se multumea si cu atat.
-Hai sa dormim! spuse Mark zambind.
O lua in brate puternic si incepu sa o gadile. Emma se intoarse cu fata la el si incepu a se stramba. Erau la 2 cm unul de altul. Emm deja avea fluturasi in burta.
-Huh, niciodata n-am observat cat de frumoasa poti fi zambind.
-Daca e una din glumele tale, lasa-te! Nu am chef sa ma mai stramb.
-Vorbesc serios, spuse Mark cu zambetul lui sincer si privind-o in ochi.
Emma deja incepu sa se eschiveze cu privirea, nu mai stia ce sa mai spuna. Mark o mangaie usor pe parul ei moale si castaniu si se apropie usor de buzele ei. Emma, nestiind cum sa reactioneze, inchise ochii. Mark o saruta indelung si cald, strangand-o in brate puternic. Emmei ii scapa o lacrima.
-Plangi? Am facut ceva gresit?
-Nu, nu...se grabi fata stregandu-si lacrimile.
-Nu inteleg motivul plansului.
-Nici eu! Nici eu nu inteleg multe! Crede-ma, spuse Emma oftand adanc.
-Am aflat de Kris...
-De droguri?! Chiar asa?! Wow, nu mi-as fi dat seama, nici macar dupa "morala" de zilele trecute.
-Nu, nu, nu despre asta. Vorbind serios, de ce nu mi-ai spus de boala ei?
Emm tacu surprinsa. Cum se putea sa afle?!
-Leucemia e o boala grea, care trebuie tratata. De aia se droga ea, de aia credea ca nu mai exista speranta.
-Mark, e inca o adolescenta! Nu stia ce face!
-Nu am alta solutie decat s-o trimit la studii si recuperare in Elvetia..
-Nu se poate sa-i faci asta! Ii vei lua toti prietenii! Ii vei lua tot la ce tine!
-Prefer sa nu mai aiba pe nimeni langa ea, decat sa nu mai aiba propria ei viata..
-Exista si alte solutii, Mark! Gandeste-te la sufletul ei! La cat o va devasta mutarea si transferul!
-Nu mai am alta idee, e punct aici.
Emma ramase socata, gandindu-se cum s-o scape pe Krisa. Mark se intoarse pe spate si ofta uitandu-se pe tavan. Tot momentul lor romantic se dusese. Toata clipa de bucurie si fiori trecusera, de parca nici n-ar fi fost...

TO BE CONTINUED...

(nu stiu cat de bun a fost acesta....good night >:D<)

See ya`!:*

Episodul 2

Mark se plimba nervos pe holul spitalului asteptand doctorii. Pe un scaun, Emma il privea dezamagita. Din cand in cand, el o mai privea cu dispret si regret. Ce facuse ea ca sa merite atat? In fond, ea cu Andi incercasera sa-l protejeze si sa-l scape de o grija in plus, si una mare chiar. Mirosul bolnavicios de medicamente ii dadea o stare de ameteala Emmei, asa ca se decise sa se duca sa-si ia un ceai.
-Mark, ma duc sa iau un ceai. Vrei si tu ceva?
-Nu, raspunse rece Mark.
Cateva minute mai tarziu Emma isi savura ceaiul, in timp ce Mark isi bea linistit cafeaua pe care i-o luase Emma. Era un prim pas catre pace, credea ea.
Andi aparu de nicaieri cu o fata obosita si dezolata.
-Deci, ce spun doctorii?! sari ca arsa Emma.
-Huh, Kristine va fi bine. Si-a revenit din coma. Daca toate lucrurile merg bine, maine seara o putem lua acasa.
Mark privea uimit discutia lor. Uitasera total ca si el este de fata, sau poate doar il ignorau pentru cuvintele pe care Mark le spusese mai devreme.
-Eu trebuie sa plec, sunt destul de obosit. Voi reveni maine dimineata s-o vad pe Kristine.
-Eu cu Mark ramanem aici. Cred ca o putem vedea pe Kris, nu? spuse Emma.
-Nu, tu te duci acasa! Trebuie sa te odihnesti.
-Nu am de gand sa ma duc acasa, cand prietena mea cea mai buna este la terapie intensiva si este vegheata de fratele ei furios care rabufneste din 5 in 5 minute.
-Tot eu sunt furios?! Poate e de vina cafeaua pe care mi-ai luat-o, desi eu spusesem sa nu.
-Tu ai baut-o, nu eu.
Andi privea perplex cearta lor inceputa din nimic. Ce legatura avea cafeaua cu Kristine?
-Eu am fugit. Sper sa va rezolvati micile conflicte.
-Pa pa!
-PA! raspunse si Mark rastit, uitandu-se la Emma.
Dupa, o noapte destul de linistita si o zi plina de acte si hartii, Kristine era la ea acasa in pat, inconjurata de fratele ei si cei doi prieteni.
Mark statea pe fotoliul pufos cu alb si portocaliu de langa biroul Kristinei. Emma facea ordine prin camera punand la loc multimea de pixuri si reviste si aruncand la cos nenumaratele de pungi de fistique. Andi butona de zor telefonul si se mai uita din cand in cand la Kris. 
Camera in care Kristine dormea era una destul de primitoare si bine aranjata, din pacate mai mereu era dezordine. Emma avea obiceiul sa-i puna lucrurile la loc, insa ordinea nu dura mai mult de o ora.
-Deci, incepu Mark, ce-a fost in capul tau? Probabil nimic, daca ai recurs la heroina. 
Kristine lasa capul in jos simtindu-se vinovata, dar in acelasi timp gandindu-se cum sa-i apere pe Andi si Emma.
-Am stat mult si m-am gandit, de ieri pana azi. Tata nu mai e si mama noastra este plecata mereu. Asa ca tu, Kristine, esti in grija mea, a fratelui tau mai mare.!
-Si ce propui acum? Sa ma arunci in strada?
-Tot tu esti cu gura mare? M-am gandit mult la o "pedeapsa". La o pedeapsa pentru toti! Si pentru tine Emma, si pentru Andi. Chair si pentru mine!
Toti ramasera uimiti. Deja il considerau pe Mark nebun. Uitase cumva, ca el nu niciun drept de pedeapsa asupra lor? Unde se credea? Intr-un film de la Hollywood? In rolul luI Nanny McPhee sau a lui Big Mamma?
-Consider ca cea mai buna metoda de a va pedepsi este O VACANTA!
-O vacanta?! tipa Andi entuziasmat.
Emma deja se vedea intr-una din drumetiile plictisitoare ale lui Mark, Kristine isi imagina noua camera la un centru de dezintoxicare, iar Andi se vedea intr-un loc urias, luminos si plin de oameni fericiti : stadionul echipei lui favorite de fotbal in timpul unui important meci din Champions League.
-Da, o vacanta.
-Unde? raspunse Emma sarcastica.
Fara sa spuna nimic, Mark se indrepta spre laptop-ul de pe noptiera si puse melodia "I`m dreaming of Brasil!"
Emma dandu-si imediat seama, incepu a se amuza copios:
-Brazilia? Ai innebunit?! Ha, ha!
-Nu, n-am innebunit. Plus ca festivalul de la Rio incepe zilele astea. Am ocazia sa o supraveghez pe Kristine si sa-i arat ca poti avea parte de nirvana si fara droguri, iar pe voi doi, sa va pedepsesc cu un "mic inec" pentru ca mi-ati ascuns legat de Kris.
O saptamana mai tarziu, cei 4 se aflau in aeroport, pregatindu-se de decolare. Emma isi porni iPod-ul in timp ce Kristine rasfoia reviste. Andi facea poze din minut in minut.
-Mark, da-mi te rog creionul. Se afla in geanta mea de mana, este chiar langa tine. spuse Kris atenta la rebusul pe care tocmai il gasise.
In timp ce cauta prin geanta, Mark dadu de jurnalul Kristinei. Fara ca ea sa fie atenta, deschise la o pagina oarecare si incepu a citi 2 randuri : "Azi am luat rezultatele analizelor. Pozitiv, negativ, pozitiv, pozitiv. Am descoperit ca am dat peste ceea ce am fugit toata viata..."
-Buna ziua, doamnelor si domnilor! Va rugam sa va puneti centurile de siguranta. In aproximativ 10 minute vom decola. Va multumesc!

TO BE CONTINUED...

(Mi-a luat ceva timp sa-l scriu. Nu stiu cat de mult va place, dar pe mine chiar ma distreaza sa scriu "d-astea":D)

See ya`!

Episodul 1

Telefonul ii suna zgomotos in timp ce statea intinsa in pat infasurata de reviste. O invitatie spontana la o plimbare nocturna cu motorul. Cum mai rar Mark isi face timp s-o plimbe, Emma accepta fara ezitari. Isi prinse o esarfa de gat si isi lua jacheta verde smarald si fugi nerabdatoare.
Mark era surprinzator de vesel. O ruga sa-si puna casca "white tiger print" si plecara. Dupa 2 ore de plimbari, acceleratii, curbe si tipete, se oprira in locul ei favorit : dealul de unde puteau privi intregul oras. Strazile deja se cufundasera in linistea mormantala si in intunericul luminos al becurilor. Mark o privi zambind si o ciupi de obraz. Ea chicoti certandu-l. Sa-i spuna sau sa nu-i spuna? De cateva saptamani, Emma era din ce in ce mai melancolica si inchisa in sine. Statea zilnic cu iPod-ul ei ascultand muzica si ignorand ceea ce se petrece in jurul ei. Se gandea la Mark, la ce simtea pentru el si la ce erau ei de fapt. Se gandea la Kristine, prietena ei cea mai buna si sora lui Mark. Nu putea sa-i ascunda tocmai lui acel secret, sau mai bine zis acel viciu.
Se intinsera amandoi pe iarba rece si umeda si se privira adanc in ochi. Emma isi lua inima in dinti si incepu discutia :
-Deci, Mark, cum de ti-ai adus aminte de mine?
-Heeeei, mereu imi aduc aminte de tine! Doar ca n-am timp...
-N-ai timp de prietena ta cea mai buna?? Bine...
-Nu am timp mai de nimic, Emm! Si te rog, nu incepe si tu cu reprosurile...
Linistea se asternu zgomotos. Mark inchise ochii si incepu sa fredoneze cantecul lui preferat, iar Emma i se alatura. Veselia care se asternu intre ei fu intrerupta de telefonul Emmei. Dupa o convorbire scurta si rece, ea lasa socata telefonul in jos. El o intreba ce s-a intamplat.
-Mark, era Andi. E ceva ce trebuie sa stii...
-Hm?
-Sora ta, Kristine, este dependenta de droguri. De cateva saptamani, eu cu Andi incercam sa o oprim..
-De ce nu mi-ati spus pana acum?!
-Am crezut ca o putem opri! Erai si asa impovarat cu firma tatalui tau si facultatea si nu am considerat necesar!
-Necesar?! Era vital sa-mi spuneti.
-Problema e ca ea acum este in coma.
Amandoi ramasera neclintiti, iar Mark aproape avea lacrimi in ochi.
Tipand, isi lua casca si se urca pe motor:
-Va credeam prieteni! Dar acum imi dau seama ca asa ceva nu exista!
Emma il privi in timp ce pleca gonind spre spital. Obrajii ei fura strapunsi de lacrimi. Mark nu ii mai era nici macar prieten. Cel mai bun prieten...Plecase, insa, fara sa afle intregul adevar. Emma ofta trista si se aseza din nou pe iarba. Ramasa singura acolo nu stia ce sa faca...Sa-l sune, sa-l cheme, sa-i spuna tot ce are pe suflet...Tot adevarul, toate sentimentele...Ii era prea greu. Doar lacrimile o puteau consola in acest moment...

TO BE CONTINUED...

(V-am spus ca am de gand sa scriu altfel de post-uri:D. Sper ca v-a placut asta. E abia episodul 1. Nu ma intrebati de unde m-am inspirat, ca nici eu nu stiu :)). P.S. ASTEPT IDEI DE TITLU :D )
See ya`! :*

Remember the future!

Am consumat pachete intregi de servetele plangand. Am umplut un castron intreg de coji de seminte uitandu-ma la poza noastra. Am facut nenumarate bataturi alergand la baie ca sa-mi opresc lacrimile atunci cand citeam e-mail-urile de la tine. Am adormit de infinte ori uitandu-ma la ceas asteptand sa ma suni. Am suspinat de fiecare data cand vedeam numele tau in lista de messenger.
Imi iau bluza si balerinii comozi si fug pe usa ca sa iau o gura de aer. Credeam ca va ploua, dar nu a fost asa. Cerul este plin de stele. Nu mai imi surad asa cum o faceau o data, insa sunt multumita si cu prezenta lor. In departare, luna ma cheama la ea. Ar vrea sa ma ia in brate si sa ma consoleze, ca o mama protectoare. Insa nu pot ajunge la ea. Nu pot nici macar sa-i zambesc. Fiindca izvorul meu de lacrimi nu seaca niciodata. Merg incet si greu. Ma intreb oare daca voi reusi sa ajung acasa. Simt cum halucinatiile au dorinta carnala de a reveni. Nu din nou!
Pornesc repede noul iPod alb pentru ca umbra ta sa nu-mi dea tarcoale. Ciudat, dar incepe melodia lui Lady GaGa "Where is home? I want you to know : That I wish you were here!". Urmeaza Skillet unde vocea de fata spune : "Just came to say goodbye, didn`t want you to see me cry...I`m fine! But I know it`s a lie!". Ma grabesc sa ajung acasa fiindca deja nu mai rezist.
Intru repede in casa si incui usa, ca si cum cineva m-ar fi urmarit. Oftez adanc si ma uit in oglinda care ma intampina. Decat eu. Decat hainele mele. Decat privirea mea. Odinioara, stateam in fata oglinzii si ne admiram.
Tu ai ales sa pleci. Eu am ales sa nu ma mai intorc.
Stiu sa trec peste si voi reusi.!
Voi fi din nou fata zambareata pusa pe sotii!
Voi fi din nou fata pesimista, dar care aducea optimismul in sufletul tuturor!
Voi fi!

(Profit de acest post pentru a-i raspunde si lui Rappa! Deobicei, nu prea scriu ce simt pe moment. Ce citesti tu in post sunt lucruri pe care le-am simtit. Acuma sunt vesela, de exemplu! Fiindca poimaine, de fapt, e trecut de 00, deci MAINE, e ziua mea! My Super Sweet 16! 8-> Sper ca v-a placut si asta!)

See ya`!:*

Amintiri pastrate-n caramel..

Si iar ma apuca un dor nebun de tine. Ne-am cunoscut intamplator, intr-un loc indepartat, prin niste zambete nevinovate si niste priviri calde. Nu credeam ca va fi mai mult decat amicitie si o amintire uitata prin peretii pustii ai sufletului.
Imi amintesc si acum momentul in care m-ai intrebat cum ma cheama si fericirea pe care o aveai in ochi atunci cand am acceptat sa ma plimb cu tine.
Si iar ma apuca un dor nebun de tine. Si de plimbarile noastre lungi. Si de joaca noastra inocenta prin marea plina de alge ,strabatuta de intunericul noptii. Si de rasetele noastre accentuate in negura serii. Si de modul in care ma imbratisai si ma ridicai atunci cand vroiai sa ma arunci in apa rece sclipitoare. Si de sarutarile noastre indelungate. Si de tot. Aaaaa, si de melodiile pe care le fredonam atunci cand priveam apusul.
De ce viata ne-a separat drumurile? Vietile? Acum stau si privesc singura apusul.
Imi amintesc de ultima seara petrecuta impreuna. Pe malul marii. Avea o intreaga plaja la dispozitie. Vantul adia atat de usor iar tu te jucai necontenit prin suvitele mele de par. Ne priveam in ochi unul pe altul si ne intrebam de ce totul se sfarseste aici. Nenumaratele clipe petrecute impreuna, nenumaratele zambete daruite din tot sufletul si infinitele priviri aruncate pe furis.
Mai vreau e tot ce pot spune.
Imi pare rau ca nu esti langa mine este singurul regret pe care il am.
Unde esti? De ce nu esti aici?
Aceleasi intrebari puse pentru ca raspunsurile sa lipseasca...

(inspiratie de miezul noptii:D. Sper ca va place. Dupa saptamani :D. )

See ya`! :*

Warm up, babe!

Privesc sunetele.
Aud iluziile.
Simt imaginile.
Ating parfumul.
Miros lumina.
Presimt mireasma.
Zambesc cu obrajii.
Plang cu mainile.
Rad cu ochii.
Alerg prin amintiri.
Cunosc necunoscutul.
Vorbesc prin fapte.
Presupun falsul.
Gandesc gesturile.
Revad dulcele.
Imbratisez iubirea.
Sarut pasiunea.
Iubesc ura.
Mi-e dor de viitor.
Ucid prezentul.
Traiesc in trecut si viitor.

Stau in fata ta. Te privesc. Te simt. Te ating. Te imbratisez. Te sarut. Te iubesc...de aici nu mai stiu!

(un post mic de inclazire:D Mai am unul inceput, dar pe ala il las pe saptamana viitoare. Sper ca v-a placut. E un pic inspirat din ceva de undeva :D. Din fapte, nu din scris :D. Poze va dau peste vreo saptamana cand termin cu plimbarile lungi :D)

See ya`!:*

Life goes on..

A venit timpul sa va plictisesc si cu alte tipuri de post-uri. Voi incerca sa renunt la cele "sentimentale" (VOI INCERCA) si vreau sa creez niste "episoade", un fel de..."nu stiu cum". Veti vedea despre ce e vorba:)
Pana atunci, am nevoie de si mai multa inspiratie decat am acum, asa ca o sa-mi iau o vacanta. :D Promit sa postez poze cand ma intorc ^_^.

See ya`! :*

Insomnii...

Vreau sa fug, sa uit si sa scap de tot ce am avut. Nu vreau sa ma mai cunoasca nimeni sau sa ma priveasca pe strada. Vreau sa fug...
Alerg peste tot cu privirea in lumea asta rece si pana acum nu am gasit niciun suflet cald. Lacrimile imi strabat desertul rece al obrazului meu. Imi aduc aminte de el si de toti...Vreau sa ii uit. Sa uit ca a existat vreodata. Dar..nici sa ma prefac nu reusesc.
Mainile ar vrea sa sparga si sa zgarie tot ce imi iese in cale. Ochii nu se pot opri din plans, iar sufletul meu...incepe sa devina invizibil intr-o lume rece si nepasatoare.
Vreau sa fug...
Nu mai inteleg nimic. Vrea sa dorm si nu reusesc. Vreau sa uit si nu reusesc. Cum sa uit cand eu nici sa ma prefac nu pot? Mainile imi tremura iar ochii soptesc iar lacrimi.
Vreau sa fug...

(nu stiu de ce, dar chiar asta simt...:) sper ca v-a placut! )

See ya`!:*

Iluzie reala...

Ia-ti zborul cu aripile tale de dracusor si vino si ia-ma de cornitele mele de inger. Saruta-ma ca si cum ar fi ultima oara. Iubeste-ma ca si cum am fi 2 copii inocenti. Uraste-ma ca si cum as fi acel lucru pe care ti-l doresti doar pentru a-i face rau. Priveste-ma ca si cum as fi ultima raza de lumina din viata ta. Sopteste-mi cuvinte pe care le aud la tot pasul, dar nu din vocea ta. Mangaie-ma ca si cum as fi prima perna pe care o intalnesti in viata ta. Prinde-ma de mana si hai sa alergam prin ploaia stravezie. Acopera-mi ochii cu palmele tale si imbratiseaza-ma.
Hai sa fugim de tot si de toate. Haide sa alergam pana cand infintul ne va inconjura si lumea intreaga nu va mai fi.
Haide! Iubeste-ma ca si cum ar fi pentru ultima oara....


(un post destul de scurt :D. sper ca v-a placut. !)

See ya`!:*

Motosicliiii.

O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.

(nu puteam sa nu postez aceasta poezie. Nu stiu cat de mult va place, dar eu m-am indragostit de ea. Multumesc celei care mi-a trimis-o [Dellia] si care observ ca ma cunoaste atat de bine! :*)


See ya`! :*

Pasted clothes on my body..

O priveliste fara sfarsit si fara limite. Soarele a apus de mult timp in norii negri inecati in fum. In aer nu se mai simte decat adierea rece dinaintea furtunii si niste fluturi de noapte agitati. Ea se plimba usor pe drumul care duce catre infinit sau nimic. Paseste atat de usor incat nici nu simte ca merge. In zare se observa un punct minuscul care se apropie de ea din ce in ce mai repede. Punctul se mareste pe secunda ce trece. Inima ei incepe sa-i bata tare prin bluza turcoaz vaporoasa. Cine ar putea fi la aceasta ora pe acest drum? Mai ales inaintea furtunii.
Ii vine sa fuga, sa se indeparteze de orice pericol, dar ceva, un sentiment ii spune sa stea pe loc.
El se apropie din ce in ce mai mult. Nu baga in seama florile de vara rasarite de curand, nu baga in seama fulgerele care il inconjoara ca intr-o cusca, nu baga in seama tunetele care zguduie pamantul uscat, nu e atent decat la ea.
O prinde in brate, o saruta si ii spune cat de mult o iubeste. Ea uimita, crezand ca totul se terminase, nu stie cum sa reactioneze. Insa, inima ii spune sa-l sarute, sa-l stranga in brate si sa-l primeasca inapoi, sa-l ierte, sa-i arate ca inca il iubeste si niciodata nu a incetat.
Furtuna a inceput, iar hainele lor se lipesc treptat de corpurile lor. Insa, ei nu pot simti nici fiorul rece al picaturilor de ploaie, nici vantul care s-a intetit, nici tunetele si fulgerele. Dragostea lor le tine de cald.


(am mai facut si eu un happy end, na:D. Ca prea multe drame pana acum, nu?:D)

See ya`! :*

Leapsa! :)

N-am mai vazut de mult timp jocul acesta de blog "leapsa", si m-am gandit sa postez eu una. Sper ca toti cei care o cititi sa o si preluati! ^_^ Incepem:

Nume: Flavia
Porecla: Flaviutza, JaJa, Flav
Zodia: Leu
Culoare care te caracterizeaza: Verde/Turcoaz
Adjectiv care te caracterizeaza: nebuna/perversa
Verb care te caracterizeaza: a zambi
Substantiv care te caracterizeaza: melodie
Interjectie care te caracterizeaza: Wow!
Melodie care te caracterizeaza: Lady GaGa - Dance in the dark
Mancarea care te caracterizeaza: Chips/Tiramisuuuuu.
Tic verbal: Lol/wtf/omfg
Anotimp care te caracterizeaza: vara
Cu ce iti pierzi timpul: retete pt prajituri/integrame
Obiect vestimentar care te caracterizeaza: fusteleee/cerceii
Zi norocoasa: 13/21
Zi ghinionista: n-am :D
Zi preferata din saptamana: vineri, of course!
Cum saluti cand vii: Buna/bau!
Cum saluti cand pleci: PaPa/ciau!

Sunteti liberi s-o preluati!!! (M-am inspirat un pic si din ultimul post al verisoarei mele, Oly )

See ya`! :*

Rock show.

Stai jos si uita-te. Priveste in jurul tau. Ce vezi? Niste amintiri uitate si respinse. Niste zambete amare pictate cu lacrimi. Niste vorbe aruncate in graba si in vant. Pentru ce? Pentru NIMIC. Asta ai obtinut : un nimic. Ai pierdut-o pe ea? Ce era ea? Ce reprezenta ea pentru tine? Fusese prima care iti daruia ore intregi si nopti luminate. Fusese prima care iti zambea in fiecare moment. Fusese prima care te strangea in brate chiar daca toata lumea iti era aproape. Fusese cea care te privea minute in sir fara sa se plictiseasca. Fusese singura care te-a invatat sa spui NU. Fusese singura care te putea face sa razi oricand. Fusese cea care iti spunea ca soarele va rasari cand furtuna abia incepuse.
Cate lucruri nu a fost ea pentru tine? Ti-ai batut joc. Ai ignorat tot. Ai uitat tot. Sau poate doar ai ascuns toate aceste lucruri datorita orgoliului sau neputintei sau lipsei de "chestia aia gri".
Ai pierdut-o. Pentru totdeauna. Nu se va intoarce. Orice ai face.
Nu conteaza daca este sau nu fericita. Nu conteaza daca zambeste sau nu. Conteaza doar faptul ca tu i-ai umplut sufletul de tristete si faptul ca ai alungat-o nefiind in stare nici macar sa-i explici de ce.
She waited for love, but there wasn`t anybody arround, so, she left town with a rock show.

(Nu stiu cat de frumos este post-ul, dar na. Simteam nevoia sa revin dupa cateva saptamani. Missed me?:>. O sa mai revin. Stati chill :) )

See ya`!:*

Same story, same tears..

Aceeasi poveste. Povestea LOR. O poveste scrisa pe foi intregi cu pixuri sau creioane colorate, cu stersaturi sau cu scris caligrafic, cu greseli sau o precizie perfecta, cu titluri sau fara, cu majuscule sau litere mici.
O poveste cu un inceput, dar si cu un sfarsit. Un zambet si o privire a fost de ajuns pentru ca EI sa ia nastere. Insa, o lacrima incheie totul.
Ea fuge...Departe si repede. Nu vrea pe nimeni langa ea. Poate doar o floare si o felina s-o mangaie atunci cand ii e mai greu. E soare? Nu conteaza. In sufletul ei e ploaie. Ploua? Nu conteaza. In sufletul ei e acelasi lucru. Ninge? Nu conteaza. Sufletul ei nu poate simti fiorul unui fulg de nea si zambetul ei eclipsand zapada.
A fugit si nu se va mai intoarce. La nimeni. Nu mai are la cine. El ii trimite scrisori, e-mail-uri si sarutari. Ea ii trimite inapoi tacere si ignoranta. Nu mai vrea. Nu mai poate.
Cei pe care ii considera langa ea s-au dovedit a fi cei care incercau s-o distruga in liniste.
Fuge si iar fuge. Cu fata-i plina de lacrimi, cu strigate si suspine prin ploaia rece. S-au dus toate. Visele, stelele, soarele, luna, cuvintele de iubire. Toate, fug o data cu ea. Si se pierd o data cu el.
Ce va mai fi? Probabil nimic. Prea multa bataie de joc duce la formarea unui mare vid intre ei doi.
Ea inca fuge, si nu. Nu se va intoarce.
El inca spera, inca nu simte lipsa ei.
Cealalta priveste multumita toata povestea. Aceeasi poveste. Plina de lacrimi si regrete.

(Inspiratie de miezul noptii:D)

See ya`!:*

The only one..

Esti singurul care:
-vede in spatele zambetului meu cald, o sila infinita;
-vede in spatele privirii pline de viata, un oftat adanc;
-vede in spatele ochelarilor de soare, niste ochi inrositi de plans;
-vede in spatele rasului puternic, o plictiseala interminabila;
-vede in spatele cantecului meu vesel, melancolia din sufletul meu;
-vede in spatele poeziei perfecte, niste versuri fara logica;
-vede in spatele somnului meu linistit, niste cosmaruri cumplite;
-vede in spatele florii ofilite, niste petale in culori puternice;
-vede in spatele parfumului meu amarui, cea mai dulce mireasma;
-m-ar crede daca i-as spune ca pamantul este patrat;
-m-ar strange in brate usor si si-ar cere scuze ca m-a strans prea tare;
-mi-ar spune ca Rusia e cea mai mica tara;
-ar dormi cu mine tot anul scolar, iar vara ar insista sa mergem la scoala;
-mi-ar spune ca iarna este prea cald;
-mi-ar spune ca vara este prea frig;
-vede in spatele meu ceea ce sunt;
-vede in spatele privirii dure, o fiinta sensibila;
-vede in spatele meu fiinta pe care o iubeste;
El ma desluseste. El ma cunoaste. El ma stie. El este in stare sa-mi fure masca de pe fata si sa ma citeasca fara oprire. The only one...El.

(hai ca mie-mi place :)). in special partea cu ochelarii. :> )

See ya`!:*

Pure chocolate copy-paste.

Se privesc in fiecare zi. Se ating in fiecare zi. Isi zambesc in fiecare zi. Ofteaza unul la altul in fiecare zi. Isi spun poezii in fiecare zi. Se roaga unul de altul in fiecare zi. Asculta muzica amandoi in fiecare zi. Adora aceeasi ciocolata. Iubesc aceleasi animale. Se iubesc intre EI. Cine, ce, cum sunt ei?
De cand s-au intalnit si si-au spus primul cuvant, si-au dat seama ca...
...au aceeasi culoare preferata.
...folosesc aceleasi priviri calde si senine.
...zambetul lor au acelasi motiv.
...muzica lor preferata are acelasi ritm.
...limonada lor este la fel de calda si cafeaua la fel de rece.
...au acelasi somn adanc si linistit.
...stelele ascund aceleasi mistere pentru amandoi.
...trenul i-ar calca doar cand sunt impreuna.
...florile sunt la fel de semnificative si de simple pentru amandoi.
...teatrul privirilor este la fel de sugestiv la amandoi.
...isi tin amandoi pozele colorate ale copilariei in rama.
...ar rezista 48 de ore dansand si cantand.
...amandoi adora pop-corn-ul si o comedie sau un horror.
...el ii adora prajiturile.
...ea ii adora drift-urile cu motorul.

Sunt doar EI, nimeni altcineva. Doar ei doi care impreuna pot face unul singur. O poersoana, o dragoste care are aceleasi pasiuni, aceleasi hobby-uri, aceleasi secrete, aceleasi zambete malefice. O oglinda vie reprezinta unul pentru altul. O dragoste invizibila echivalenta cu un "=".

(Stiu ca va intrebati ce-i cu titlul. Sugereaza copia unei persoane facute din ciocolata fina. :) Alta idee n-am avut, si in plus, ma stiti cum sunt eu:D )

See ya`!:*

Why? De ce? Pour que? Amiert? почему?

Ce este iubirea? O intrebare la care, poate, nici Dumnezeu nu poate raspunde. Un zambep, o privire, o imbratisare, un fir de nisip pe mana, o suvita de par plimbata de adierea de vant, o petala de floare zburand prin aer, raza jucausa de soare, dansul stelelelor acompaniind luna, un cuvant spus in soapta...O parte din miliardele de definitii pe ccare dragostea le poate avea. Nu voi incerca sa definesc (iar) iubirea.
Dar totusi, de ce iubim?
Iubim pentru a simti ca suntem oameni.
Iubim pentru a simti ca traim.
Iubim pentru a invata sa zambim.
Iubim pentru a cunoaste infinitul.
Iubim pentru a avea pe cineva care ne priveste zilnic.
Iubim pentru a zbura oricand printre nori.
Iubim pentru a ne permite sa visam.
Iubim pentru a simti fiorul pe care ni-l da balansoarul atunci cand ne dam in el.
Iubim pentru a avea tot timpul din lume.
Iubim pentru a petrece o zi intreaga colorand niste coli albe.
Iubim pentru a fi "putin absenti".
Iubim pentru a putea juca fotbal atunci cand afara ploua.
Iubim pentru a nu blama soarele atunci cand e canicula.
Iubim pentru a ne racori cu suc atunci cand suntem in vacanta de vara.
Iubim pentru a fi in stare sa trecem oceanul inot.
Iubim pentru a fi aici.
Iubim pentru a uita de tot.
Iubim pentru ca lumea sa ne iubeasca.
Iubim pentru A IUBI!

(Lucruri simple si aberante care ne definesc viata de zi cu zi. Nu? Poate asta inseamna a iubi:). In legatura cu titlul, am tradus "de ce" in 5 limbi : (in ordine) engleza, romana, franceza, maghiara, rusa. Sunt niste limbi dragute:D. Sper ca v-a placut.)

See ya`! :*

See the truth behind your lies..!

Uita-te in spatele tau..la trecutul tau. Spune-mi daca vezi ceva luminos, daca vezi fericire, daca vezi priviri senine si zambete daruite din suflet. Nu cred. Vezi numai linii negre bine-conturate, lacrimi, zambete aruncate in sila, priviri pline de regrete, vorbe oprite atunci cand trebuiau spuse...Tu crezi ca ai fost fericit? Aceea nu se poate numi "happiness"...Un zambet, un ras, o privire calda pe care viata te-a obligat sa le dai, pentru ca mai apoi sa uiti cauza fericirii , dar sa spui "am fost fericit". Ce obtii prin asta? Nimic. Dar, in fond, si nimicul este CEVA.
I-ai frant inima cu minciunile tale. Ti-ai pierdut toti prietenii. Ti-ai pierdut optimismul, pe care candva il impartaseai tutror. Astazi, stai cu o carte in mana intr-un balansoar. Nu stii nici macar cum se numeste cartea sau faptul ca tii cartea invers...Stai si te gandesti daca mai ai ceva de pierdut..Chiar si viata se poate spune ca ai pierdut-o. Ai pierdut-o stand si mintind pe cei din jurul tau ca esti fericit. Ai respins-o pe EA, cea care te facea fericit cu adevarat. Ti-a fost greu sa recunosti acest lucru, de aceea ai indepartat-o. Incepusei sa cunosti adevarata fericire, adevarata viata, adevaratul sarut si zambet, insa ti-a fost prea frica de aceste ADEVARATE. Ai alungat-o din viata ta..De ce? Chiar si tu te mai intrebi...
Nu stiu cum a fost posibil ca ea sa iubeasca un om asa de dificil, de pretentios, de pierdut ca si tine. Insa te-a iubit. Poate si tu ai iubit-o, dar ai respins-o...De ce..? Fiindca esti tu, fiindca pentru tine pamantul este patrat, fiindca tu servesti cafeaua rece si limonada calda, fiindca pentru tine ziua este intunecata iar noaptea luminoasa...
"She still loves you." as spune, dar imi este frica de faptul ca te vei intoarce la ea si iar o vei alunga. Chiar si din lumea ei.
Uita-te din nou in trecut. Tot dungi negre, regrete si o perla...Oups, o perla?? Da, ea este perla, ea este acea luminita care te-ar fi facut fericit, care ti-ar fi luminat trecutul, prezentul si viitorul...

(sper ca v-a placut:D. Nu stiu cat de frumos am scris, dar mie mi se pare destul de dragut "firul povestii".)

See ya`!:*

O femeie care nu este iubita este o femeie pierduta.

De cate ori nu ai smuls florile din gradina spunand "Ma iubeste, nu ma iubeste..."? De atatea ori te-ai uitat la telefon asteptand un semn de la el, sau asteptand sa intre pe messenger. Tot de atatea ori ai oftat gandidu-te la el si la relatia "imaginar pierduta".
Astazi si acum...ea a plecat din viata lui. Nu stie daca a lasat un gol adanc in urma sau o placuta pe care scrie "next". Dar, a plecat. O doare, dar prefera sa treaca peste.
Lui o sa-i fie dor de ea, de parfumul ei, de mersul ei, de zambetul ei, de strigatul ei cald, de privirea ei inocenta, de prajiturile facute in graba si cu dragoste, de rasfaturile pe care ea i le daruia in fiecare moment. Nu-si da seama daca o sa-i duca dorul. O priveste cum pleaca insotita de adierea calda de la malul marii. Pasii ei se pierd adanc in nisipul rece al noptii.
Ei ii vine sa planga, dar se abtine. Ii e frica de privirea taioasa a lunii care strabate infinitul apei si care ii urmareste fiecare gest. Ar vrea sa se intoarca brusc, sa fuga inapoi la el, sa-l ia in brate, sa-l sarute, sa-i spuna ca totul a trecut si vor fi bine, dar nu o face. De ce? Nici macar ea nu poate gasi raspunsul.
A ales ca totul sa ramana "Candva, undeva, ceva a fost...".
El poate va regreta, sau poate nu. Inca nu constientizeaza pierderea ei. Este pierdut in umbra ei care se micsoreaza pe masura ce ea se departeaza.
Ea este hotarata sa isi continue drumul si sa nu se mai uite niciodata inapoi. De ce a ales aceasta cale? Nimeni nu stie...Poate va fi mai bine, sau poate nu...Luna stie..Ea stie totul. Iar stelele pastreaza cate un secret fiecare. Cum o stea pica, asa cate un secret se divulga. Astfel, secretele raman infinite si la fel de misterioase ca atotcunoasterea lunii.
De ce? Ramane marea intrebare a tuturor...

(I like it:D. Sper ca si voua :P )

See ya`!:*

In the dark...in the rain..

Stau chiar aici. In fata ta. Suntem la cativa pasi unul de altul. Ploaia rece ne inconjoara. Vantul bate din ce in ce mai puternic iar fulgerele sunt ca niste paparazzi ascunsi care incearca sa ne faca poze. Picaturile de ploaie imi ascund lacrimile...Probabil consideri ca nu plang, dar in adancul sufletului meu ceva imi spune ca trebuie sa plang si sa ma descarc deoarece ploaia imi este alaturi.
"Imi pare rau" e tot ce putem spune. Sau tot ce poti spune. Nu stiu daca imi pare rau sau bine. Incerc sa inteleg cum am ajuns sa te plac atat de mult, sa simt nevoia sa ma aflu in bratele tale mereu, sa vreau sa-mi aud numele soptit de tine, sa numar stelele langa tine, sa te mangai in miezul noptii doar pe tine, sa-ti daruiesc zambete calde doar tie, sa fiu aici doar pentru tine. Si tot nu inteleg...
Cand am ochii negri tu ii vezi albi, cand ii am aurii tu ii vezi argintii, cand iti zambesc ma intrebi de ce ma incrunt, cand oftez ma intrebi de ce rad, cand fug imi cer sa merg mai repede de atat, cand caldura ma copleseste ma intrebi cum rezist in frigul acesta, cand ma uit la tine ma intrebi de ce te evit cu privirea...
Atatea intrebari stupide si lucruri necomplicate care ne alcatuiesc viata. Atat de multe. Si tot ma intreb. "DE CE?"
Nu stiu...Si probabil ca nu voi stii. Pana atunci, fug repede spre tine si te iau in brate. Primesc in schimb o imbratisare mult mai puternica. Ploaia devine mai calda. Vantul nu mai bate, iar norii parca fug lasand loc stelelor acompaniate de fulegere. Ciudat. Parca am fi in lumea noastra. Si da, suntem!
Esti aici si sunt aici. Nu stiu cat timp. Dar suntem. Te strang din nou tare in brate si iti multumesc ca esti aici, in lumea mea, in lumea noastra...

(Daaa, probabil v-am plictisit. Dar mie-mi place si nu-mi pasa daca v-ati irosit vreo 2 minute din viata. :D. )

See ya`!:*

Nici macar simplu...

Ca un cantec fara linie melodica...
Ca un dans fara ritm...
Ca o floare fara petale si culoare...
Ca un cer fara stele...
Ca o ploaie fara stropi de apa...
Ca o adiere de vant fara racoare...
Ca o primavara fara ghiocei...
Ca o vara fara cirese...
Ca o toamna fara frunze aramii...
Ca o iarna fara zapada...
Ca o carte fara pagini...
Ca un secret fara mister...
Ca un ocean fara apa...
Ca o prajitura fara dulce...
Ca un ceas fara cifre...
Ca un an fara zile...
Ca o portocala fara culoarea oranj...
Ca un soare fara raze de caldura...
Ca o poezie fara versuri...
Ca o oja fara acetona...

Asta sunt eu fara muzica, fara viata, fara puterea de a merge inainte, fara zambetul zilnic matinal, fara imbratisarea ta, fara privirea ta, fara tine...Un lucru fara seminificatie, un lucru care nici simplu nu poate fi numit....

(un pic absurd, cred:D dar mie-mi place. :) Acum mi-a venit inspiratia:)). Ma scuzati ca nu am mai scris de ceva timp, dar am fost "kinda busy" fiindca , intr-un final a venit vara:D. Sper ca v-a placut.)

See ya`! :*

Higher than ever...!

Exista momente in care ne dorim sa fim invizibili, sa fugim de toti si de toate, sa ne prefacem ca nimeni nu e in jurul nostru, sa tipam cat putem de tare, sa ne acoperim fata cu o perna si sa izbucnim in plans fara ca cineva sa observe, sa ne ascundem de privirile oricarei persoane sau flori, sa oprim timpul si toate lucrurile in loc si sa oftam adanc gandidu-ne la trecut si viitor...
DAR, exista unele lucruri care iti pot aduce un zambet pe fata, care iti pot indrepta sprancenele incruntate, care iti insenineaza privirea, care iti acompaniaza placut mersul, care danseaza cu tine pe orice ritm, care canta cu tine in oriunde si oricand...
Aceste lucruri difera de la preferintele fiecaruia si sunt de la cele mai complexe la cele mai simple...
Poti sa..
..faci o prajitura cu diferite ingrediente, fara a urma o reteta. (tot va fi delicios!)
..dansezi pe o melodie foarte ritmata si amuzanta (try Yolanda Be Cool & DCUP - We no speak americano )
..sa te legeni intr-un balansoar pe o melodie lenta si placuta (try Lady GaGa - Brown Eyes)
...sa te joci pe un site pana la epuizare (try www.concursuripenet.ro )
..sa te machiezi pana ai un strat dublu de fond de ten (exista demachiant :P )
..sa iti redecorezi accesoriile si hainele pe care nu le mai consideri dragute (imaginatia vine cand nu te astepti! )
..sa te plimbi de-a lungul unui lac visand cu ochii deschisi (dar sa nu cadeti in lac!)
..sa cauti bancuri si bloguri interesante si sa razi singur in fata pc-ului (nu te vede nimeni :D)
..sa revezi albume foto din copilarie (evolutie sau involutie?:D)
..sa cumperi o tona de cirese si capsuni si sa le savurezi cu zahar (nu cred ca ingrasa )
..sa stai intins pe iarba din gradina si sa privesti cerul albastru mediteranean (cu ochelari de soare, in caz de temperaturi >20 grade)
..sa privesti norii si sa le dai denumiri dupa formele lor (Elefantus Slabus)
..sa te joci cu pisicile sau cainii (miau!)
..sa asculti ploaia care bate puternic sau lent in geam (tic, tic, tic...)
..sa dansezi in noapte pana la epuizare (Boom!)

Cam astea sunt ideile care mi-au venit acum. Eu, personal, le-am incercat pe toate si intotdeauna ma incanta si ma fac sa uit de problemele pe care le am.
Dar, nu uitati...Cand va doriti un lucru anume, nu va ganditi doar la partea buna, luati in considerare si dezavantajele si consecintele...!

(Sper sa va placa !)

See ya`! :*

Deja vu..!

Credeati ca m-am lasat de blogging? Credeati ca ati scapat de mine? Inca nu, din fericire. :). Zilele acestea nu am mai scris fiindca nu am avut inspiratie si fiindca am avut o mica "pana" in viata mea, dar mi-am revenit si o data cu asta a venit si sursa mea de "inspiration" :Lady GaGa. Da, intr-adevar, melodiile ei ma inspira. Si iata cum incepe un nou post:

Sta speriata intr-un colt al fotoliului pufos, ascultand ploaia care bate puternic in geam. Din cand in cand, un fulger lumineaza fata ei de marmura alba, iar cate un tunet face inima lui sa bata mai puternic. Ea il priveste fara oprire si se gandeste ce sa faca. Sa fuga sau sa ramana? Respiratia ei lina incearca sa-i sugereze lui sa se indeparteze de ea si sa se intoarca de unde a venit. Sa-l revada dupa atata timp nu-i cade nici ei bine, dar nici lui. Amandoi au impresia ca s-au schimbat, ca trupul le este diferit, mai armonios, ca ochii sunt mai luminosi si patrunzatori, ca zambetul impartaseste o caldura aparte, ca pometii sunt mai albi ca faina pentru prajituri, ca mersul este mai usor ca niciodata, ca joaca lor cu pernele este mai retrasa, ca intrbarile se pun mai greu, ca raspunsurile sunt prea simple, ca unele cuvinte sunt oprite inainte de a fi spuse...Dar sentimentele lor? Au ramas aceleasi? Iubirea lor care intr-o clipa s-a destramat fiindca el..a plecat? Lacrimile care au fost, pot fi acoperite de zambete colorate?Regretele si noptile pierdute pot fi recuperate intr-o singura furtuna pe o noapte de vara? Nici macar ea nu stie..
Timid, el se apropie de ea si incearca sa ii sopteasca ceva...Frica si gandurile incetoseaza acum mintea ei : "Imi va spune din nou adio? A venit doar ca sa ma vada? Va pleca oftand sau zambind? Mai exist pentru el? De ce s-a intors? Dar de ce a plecat?". In cateva clipe ea isi primi raspunsul. Inima lui cedase si o cuprinde puternic pe ea in brate. Fara cuvinte, fara explicatii, fara vorbe irosite intr-o noapte ploioasa. O singura imbratisare, un simplu sarut, o simpla privire si totul este nou.
Tunetele puternice si bataia vantului o trezesc pe ea din adancul vis. Priveste pe geam si observa ca ploaia inca n-a inceput. Partea ei preferata a unei furtuni : vantul puternic si impunator din-aintea ploii, tunetele si fulgerele aruncate manios pe suprafata pamantului care prevestesc o ploaie.
Isi aminteste de vis. Unde e? Ce face? Ma viseaza? Nu stie. Insa o parte din ea, ii spune ca in curand va avea parte de un deja vu plin de frica, speranta, dragoste si...ploaie.

(Nu stiu daca a fost prea reusit post-ul asta:D. Dar mie chiar imi place. p.s. Tipa de acolo este un pic EU.. :-"...Imi place cand bate vantul puternic, dar inca nu ploua. Nu stiu de ce:D. Daca v-ati irosit minutele citindu-mi acest post, imi cer scuze:). Dar daca v-a placut, va apreciez;;). )

See ya`! :*

Intr-o lume caramelizata...

Cum ar fi ca lumea noastra, in care traim sa fie....caramelizata? Probabil delicioasa. Dar nu din punct de vedere gustativ. Ci "al simturilor". O lume in care toti am fi dulci sau acri, toti am fi aproape topiti sau inghetati, toti am fi lipiciosi sau alunecosi...
Am putea spune ca ar fi aproape perfect. Dar oare am putea trai fara trandafirii sangerii langa ale caror petale ne trezim dimineata? Acel trandafiriu transformat intr-un caramel delicios sau nu, dulce sau acru? Am putea trai fara parfumul proaspat al ghioceilor? Ne-am permite luxul ca acest parfum sa se piarda intr-o aroma dulce pe care o gasim in fiecare ciocolata? Am putea trai fara briza incoparabila de pura a vantului? Am fi dispusi sa dam acea racoare a aerului pe o caldura dulce-amaruie? Am fi dispusi ca toate culorile de pe aceasta lume (soarele auriu, cerul alabstru mediteranean, verdele proaspat al ierbii, rosul inflacarat al ciresii, oranjul unei portocale ) sa le dam pe diferite nuante ale caramelului? Lucioase sau mate, nu stiu cine s-ar putea lipsi de rozaliul apusului la malul marii.
E frumos sa fie totul din jurul tau dulce si armonios (caramelizat). Dar, fara acele nostalgii care te apuca atunci cand revezi poze din copilarie sau parcuri abandonate, fara certurile scurte si zilnice cu prietenii tai, fara melancoliile care te cuprind cand esti prins in trafic, fara acea privire incruntata spre cel drag doar fiindca a uitat sa-ti aduca o cafea la pat, oare ar fi totul perfect? Nu cred.
Viata are sensul ei. Iar daca noi incercam sa o facem perfecta (dulce, frumoasa, armonioasa, melodioasa) o sa ne dam seama ca nu totul este asa de frumos precum inainte (rautati, mici certuri, nostalgii, suparari trecatoare).
Invatati-va sa va apreciati viata asa cum este ea! Fiti fericiti si bucurati-va de ceea ce v-a lasat Dumnezeu! Bucurati-va de un simplu zambet, o simpla privire, un simplu raset al celor dragi.

(Sper ca v-au placut aceste randuri:) Le-am scris cu inima aproape caramelizata! :D)

See ya`!:*

Something, somewhere, sometime...

Vedem multe lucruri in viata de zi cu zi. Unele mai diferite ca altele, desi la prima vedere ar fi aproape identice. Lucruri simple pe langa care trecem nepasatori au o esenta mult mai adanca decat am crede noi. O simpla adiere calda de vant, o simpla raza de soare, o simpla picatura de ploaie, o singura privire a unui necunoscut indreptata catre tine, o floare ramasa doar cu 3 petale, graba trecatorului de langa tine, alarma masinii pe langa care tocmai ai trecut, zambetul pe care il primesti de fiecare data cand daruiesti unul...
Dar iubirea? Ce-i iubirea? "Te iubesc" are 2 cuvinte. Doua cuvinte in care zac sute de ganduri sau o simpla obligatie de a spune TE IUBESC. Pentru unii e usor si neimportant, pentru altii este greu si indecis.
Dragostea e pentru unii...
...o tacere apasatoare si un zambet aruncat in graba.
...o ciocolata calda si un trandafir intr-o dimineata.
...o imbratisare si-un sarut de-o viata.
...o privire calda.
...niste rasete izbucnite din nimic.
...niste pasi facuti in graba.
...3 carduri de credit aruncate pe masa.
...o geanta plina de farduri si agende.
...o poezie uitata in adancul sufletului.
...un sentiment prafuit, dar reinnoit cu fiecare zi.
...o coafura perfecta etalata intr-o zi cu ploaie.
...o raza de soare care te copleseste.
...niste flori minuscule si parfumate aruncate intr-un buzunar al hainei.
...un oras aglomerat plin de luminite noaptea.
...o foaie, un creion si o guma de sters.
...o carte prafuita si folosita aruncata intr-un pat dezordonat.
...o oglinda curata.
...niste lacrimi amare varsate pe nimic.
...o privire timida si un "buna" aruncat aproape in tacere.
...un oftat si o privire in urma.
...sau poate doar ceva, undeva, candva.

(Nu stiu de unde mi-au venit atatea idei, dar m-am inspirat de la Gossip Girl cand se spune ca "dragostea dintre Rufus si Lilly poate fi o portie de spaghetti bolognese". :D Sper ca v-a placut. Fara dedicatii:)). Doar asa, pentru a citi, citire:D)

See ya!:*

Why..?

Vino mai aproape. Nu iti voi face nimic...pe moment! Te voi privi adanc in ochi si te voi minti cu o singura privire ca te urasc. Nu stiu daca imi va reusi, dar incercarea moarte n-are. Ma apropii de tine incet si iti ating usor obrazul cu mana. Tu inchizi incet ochii crezand ca te mangai. Dar mana mea se retrage rapid, speriata de desertul rece pe care l-a gasit. Ma intreb de ce oare mintea imi porunceste sa fug de tine, dar trupul nici nu poate face un pas inapoi. Esti atat de lipsit de calitati! Un pretentios incurabil, o persoana fara scrupule, un misterios straveziu, un ingamfat plictisit de tot! Urasti muzica pe care o ascult, urasti modul in care ma plimb incet in jurul tau, urasti privirea care iti spune ca nu te mai suport, urasti sa ma vezi cat de atrasa sunt de o carte, urasti sa vezi cat de plictisita sunt cateodata cu tine, urasti faptul ca de multe ori eu am dreptate, urasti incercarea esuata de a ma convinge de anume ceva, urasti modul in care te privesc in acest moment.
Si totusi, inca esti aici. Stai in fata mea si imi daruiesti acel zambet care imi promite ca nu vei pleca niciodata de langa mine, chiar daca eu as vrea. Si asemenea tie, nu ma pot misca din fata ta si in final iti daruiesc acelasi zambet, chiar ras si privire, care iti promit ca nu voi pleca. Poate niciodata, poate pana maine.
Acum, pasim usor unul spre altul si ne imbratisam. Imi dau seama de ce inca sunt aici. Nu m-as putea lipsi de imbratisarea ta puternica, de privirea ta nemiloasa sau blanda, de zambetul tau malefic, de rasul tau impunator, de modul in care stii sa ma faci sa simt ca traiesc.
Dar poate totusi, voi pleca, candva! Pana atunci...ma bucur de aceasta imbratisare. :)

(Nu stiu cat de reusit este post-ul dar mie imi place. Si cu asta am incheiat si vacanta de Paste si reincepem scoala pentru inca 9 saptamani. )

See ya`!:*

Sweet and glam...but with her heart lost...

Niste strazi pline de oameni grabiti si ignoranti fata de cele mai simple lucruri pe langa care trec nepasatori : o pisica privind de la balcon soseaua aglomerata, un nor care se pregateste sa ne fure soarele, o adiere de vant care ne plimba suvitele, o petala de floare care zboara purtata de vant.
EA se plimba usor spre o destinatie inca necunoscuta. Geanta sta lipita de ea, iar castile iPod-ului siclam "soptesc" : "Baby loves to dance in the dark/ Cause when he`s looking she falls apart..". Soarele ii zambeste acum palid intreband-o incotro se indreapta, dar dandu-si seama ca nici EA nu stie, se lasa furat de niste nori pufosi de albi. Se gandeste acum la visul pe care l-a avut noaptea trecuta. A promis ca data viitoare il va gasi EA, dar cu siguranta va fi din nou vrajita de parfum si va avea iar halucinatii de dansuri... Se plimba acum prin parcul destul de pustiu si priveste florile care zac plictisite intr-un rond bine aranjat. Se uita cu atentie la ceasul care goneste cu incetinitorul. Un grup de tineri galagiosi trec pe langa EA mirandu-se de ce sta singura in parc. EA le zambeste dezamagitor sugerandu-le dorinta ei de a evada din lumea aceasta nepasatoare.
Iese grabita din parc, cautand o alta destinatie. Se multumeste cu bulevardul suprapopulat.
Cerceii ii zangane acum pe bataia neincetata a pasilor ei. Clipirea ochilor ei este lenta si face ca priviri patrunzatoare sa se intoarca dupa EA. Deodata, o bucurie o cuprinse. Soarele ii zambea din nou si norii o inconjurau doar pentru a-i complimenta privirea discreta si parfumul imbietor. Adierile de vant ii aranjau parul, iar mirosul florilor o insoteau la fiecare pas. Albinutele si fluturasii erau acum tovarasii ei de joaca si de cant pe versurile "Happy in the club with a bottle of red wine/ Stars in our eyes cause we`re having a good time/So happy I could die.".
Deodata se opreste speriata, dezamagita, trista si fara chef de viata...Isi aduce aminte ca in ciuda visului de aseara, in ciuda naturii care erau de partea ei...acel lucru pe care nimeni nu stia ca-l are, inima, era pierdut. Nu se stie daca pentru totdeauna, dar pe moment ea este rapita si ascunsa...Oare o va gasi in visul din seara aceasta? Nici macar soarele, care deja se intristase amintindu-si de povestea ei, nu stie...

(Inspiratia vine cand nu te astepti:D)

See ya!:*

Halucinating...

Alerg printre flori multicolore aproape mai inalte ca mine. Te caut, dar nu gasesc nici macar o urma de-a ta. Parfumul puternic imi provoaca deja dureri placute de cap si vedenii neclare dar atractive. Soarele aproape a apus, iar cerul ma inconjoara de o culoare portocalie cu o catifea de piersica. Te aud strigand un nume...Nici nu stiu daca e al meu. "Flavia?"..Da, florile imi soptesc ca asa ma cheama, dar nu sunt in stare sa raspund. Incep sa ma apropii, parca, de caldura corpului tau, dar cu cat ma apropii cu atat te simt mai departe. Sa ma las batuta? Nu pot. Ceva din adancul sufletului ma impinge sa dansez in continuare pe intunericul piersiciu spre tine... In plus, am fost invatata ca daca vreau ceva trebuie sa lupt pentru acel lucru pana cand stiu ca l-am pierdut cu desavarsire. O albina imi zumzaie incet "Bzzz, bzzz, bzzz..." formand cu strigatul tau o simfonie care ajuta parfumul florilor sa ma faca sa cad intr-o stare de halucinatie defintiva. Stelele au incput deja sa apara si se alatura dansului meu care nici in momentul de fata nu s-a oprit. Am uitat deja pe cine caut sau ce caut. Pe tine sau fericirea? Pe tine sau tristetea? Pe tine sau extazul? Pe tine sau nebunia? Sau toate in acelasi context...Nu mai conteaza. Deja simt muzica silentioasa a noptii patranzundu-mi in suflet si in trup. Ma opresc un moment.
Da, esti tu! Inconjurat de acele flori care in tacerea noptii au devenit monstrii. Insotit de stelele care m-au tradat si s-au alaturat tie. Te apropii de mine. Nuuuu. Incerc sa fug, dar nu pot nici macar sa clipesc. Ma cuprinzi incet si puternic in brate si...CRASH, BOOM, BANG!
Totul a fost un vis! Ma trezesc speriata si dezamagita. Pana la urma, tot tu m-ai gasit, nu eu pe tine..Este deja dimineata si o caldura halucinanta ma asteapta afara. Data viitoare, promit! Ce promit? Hmmm. Ca o sa te gasesc eu. Atata timp cat parfumul florilor si stelele nu ma vor provoca la un nou dans in intunericul colorat...

(Profit de aceasta ocazie pentru a va ura o vacanta placuta tuturor si pentru a spune Hristos a inviat! :). )

See ya`!:*

It`s so good...

Te simti atat de comfortabil si relaxat cand e...bine! Simti ca trupul tau pluteste usor si lin...Ca suvitele de par sunt mangaiate de o adiere calda de vant...Ca sufletul iti este inundat de liniste si iubire...Ca nimeni si nimic nu te poate scoate din aceasta stare de bine...Ca poti avea totul dar si nimic in acelasi timp..
Este asa bine cand te trezesti dimineata cu un zambet cald si larg pe buze. Cand ziua iti este luminata doar cand te gandesti la o anumita persoana. Cand un simplu pas pe care il faci atunci cand pleci la scoala te invioreaza si te binedispune. Cand ai pe cineva langa tine care sa te asculte indiferent de cat de banala sau complexa este problema ta. Cand cineva apropiat de inima ta vine si te imbratiseaza spunandu-ti ca privirea ta il face fericit. Cand sora/fratele iti zambeste si iti spune in orice mod ca te iubeste. Cand prietenii tai isi pierd o zi intreaga cautand bancuri doar ca sa te scoata din starea de monotonie si tristete in care ai cazut. Cand te uiti la luna si la stelele de pe cer care parca iti multumesc ca esti alaturi de ele in noaptea asta. Cand atingerea unei flori firave si micute ca zambila sau ghiocelul, te gadila si iti mangaie sufletul. Cand o pisica se apropie de tine si iti face semn cu ochii sau mustatile ca arati superb in ziua aceea. Cand ramai blocat admirand frumusetea unui simplu nor alb si pufos care pateaza cerul albastru.
Poate ca unii nu inteleg de ce lucruri atat de simple si uzuale, ma fericesc. Eu una, prefer sa fiu o fire complicata alcatuita din mozaicuri simple. Am invatat sa ma bucur de orice lucru care ma inconjoara, de orice zambet ce imi este oferit, de rice privire care ma admira.

(Stiu ca n-am mai scris de ceva timp, dar abia in seara asta mi-a mai venit ceva inspiratie:D. Sper ca v-a placut!)

See` ya!:*

Extaz primavaratic...!

Luna, stelele si un fior usor dat de adierea calda de vant si mana mea care se joaca prin parul lui. Il intreb daca acest covor de stele are vreun sfarsit, iar el imi spune ca probabil da, fiindca si infinitul are totusi o limita, pentru el.
Lacul limpede in timpul zilei a devenit acum o mare nelinistita si infioratoare. Mana lui face acum echipa cu mana mea si se joaca cu inelul de pe deget. Atingerea ma gadila incet, dar il las sa continue. Joaca noastra este total inofensiva si inocenta...in lumea noastra! Se aud fosnete in urma noastra, dar impreuna nu prea dam atentie la aceste sunete, fiindca suntem prea preocupati de glumele si privirile noastre ratacite in umbra si intuneric.
Acum, ma cuprinde usor dar puternic in brate si imi lasa o urma de sarut pe obraz...apoi imi mangaie suvitele lin si ma cuprinde iar cu bratele. Incerc sa-i gasesc ochii negri si privirea in noaptea si mai neagra, dar nu reusesc. Ne continuam usor plimbarea vorbind despre sentimentele ascunse ale heavy metal-ului si nebunia complexa a lui Lady Gaga. Rasetele noastre rasuna puternic in linistea apasatoare a intunericului. Luna este acum invaluita puternic, dar de un nor firav, iar noi suntem cuprinsi de un intuneric si mai adanc.
Deodata, caldura corpului lui ma paraseste. Il caut dar nu vad decat negru! Niste maini reci ma cuprind si imi intind ceva puternic de alb. Un ghiocel plapand zace acum in mainile mele, iar noi ii savuram parfumul.
Ne incheiem plimbarea cu un sarut luuuuung, in care diferenta de inaltime se observa, asa ca trebuie sa ma ridic incet pe varfuri...

(iar am inspiratie:)) . sper ca v-a placut!)

See ya`!:*

Pretentii...

Nu stiu ce sa-ti mai fac. Ai pretentii peste tot. Esti asa misterios dar in acelasi timp transparent, esti plin de orgoliu si ambitii, adori privirile tuturor indreptate spre tine dar in acelasi timp te copleseste timiditatea...Esti tot dar si nimic...Esti pretentios...
Totul e prea putin pentru tine, iar nimic e prea mult. Un tricou alb e prea inchis, iar unul negru e prea deschis. Ziua nu iesi afara fiindca e intunecoasa, iar noaptea e prea luminoasa. Nu mananci o portocala pe motiv ca e prea rosie, iar o rosie este prea portocalie. Vara e racoare si preferi interiorul, iarna e prea calduroasa pentru tine si ramai la optiunea interior. Soarele face prea putina lumina pentru ochii tai, iar luna este cu adevarat orbitoare. Intr-un club muzica are volumul la minim pentru tine, iar intr-o biiblioteca soaptele te distrug auditiv. Whisky-ul este atat de slab pentru papilele tale gustative, iar apa te arde pe gat. O femeie de culoare alba ti se pare atat de inchisa la culoare, iar o africanca este parca prea deschisa! Cand confuzi Berlinul (capitala Germaniei) cu Berna (capitala Elvetiei) spui ca nu ti-a placut istoria in gimanziu, iar apoi cand il confuzi pe Napoleon cu Traian mentionezi ca urasti geografia. Cand mananci ciocolata neagra amaruie spui ca e prea dulce, iar ciocolata alba este cu desavarsire amara. Heavy metal-ul te linisteste in totalitate, iar muzica clasica te agita cumplit.
Asadar, pretentii, pretentii si iar pretentii. Cand o sa te opresti? Nu stiu. N-am nici cea mai vaga idee. Dar cand te vei opri, nu te voi mai adora. Ma vei plictisi. Vei fi o persoana normala ca toate celelalte. Voi trece ignoranta pe langa tine, uitand ce ai fost candva. Voi spera ca undeva, un pretentios ma asteapta din nou pentru a ma fascina.

(Fac o mica paranteza :D. Acest post nu este dedicat nimanui:D. L-am conceput in momentul in care mi-a venit in gand "totul e prea putin si nimic e prea mult". Sper ca a iesit ceva destul de bun :D. Si daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca ar fi o persoana pe care as ruga-o sa nu se opreasca din a fi "strange and naughty";) :) .)

See` ya!:*

Ieri, azi si maine...

Imi amintesc cu drag de zilele in care nu stiam ce sunt alea teme, nu stiam ce sunt alea probleme, nu stiam de cuvantul "suparare, tristete sau lacrimi" decat atunci cand ma loveam sau ma suparam pe verisoara mea. Imi place de fiecare data sa-mi amintesc ce traznai faceam si ma bufneste rasul chiar si acum, cand scriu singura:). Nu stiam diferenta intre noapte si zi, nu stiam ce este internetul si dependenta, nu stiam care e diferenta intre o tigara si un bat in flacari, nu stiam multe...Insa stiam altele:)
Stiam sa ne jucam, sa traim viata, sa alergam, sa respiram aer curat, sa ne intelegem bine, sa facem traznai, sa ne imbogatim imaginatia, sa inventam cuvinte si povesti noi, sa ne facem displacuti de adulti, sa mancam fructe din gradina vecinului, sa zambim inocent si multe altele.
Asta era ieri.
Astazi...copiii sunt dependenti de internet si jocuri pe calculator, sunt "addicted" la tot felul de lucruri obscene, sunt la curent cu toate injuraturile noi aparute pe piata, stiu peste 10 firme de tigari diferite, li se par demodate "pititea, alergatea, etc", se cearta cu parintii din simplul fapt "nu te las in club" ci nu pt faptul ca "nu te las azi la fotbal", iubesc de la o varsta frageda, desi "iubirea" nu are definitie pentru ei, sufera in poze si in realitate, suint influentati intr-un mod negativ de curentele noi aparute : emo, punk, etc.
Nu avem ce sa facem...Poate doar, peste 10-20 de ani, sa ne educam copiii intr-un mod diferit, asa cum parintii si bunicii nostri au facut-o. Nu dau vina pe parinti copiilor din ziua de azi, fiindca totusi ei sunt usor influentabili si usor de manipulat la varsta de 10-11 ani, cand practic personalitatea si modul de viata al unui copil se formeaza.
Desi aveti deja 15-16 ani, sunteti totusi acolo ascunsi, copii. Merita uneori, sa va sacrificati cateva minute, macar pentru a va aduce aminte de poznele facute acum cativa ani si sa retraiti acei fiori de frica atunci cand vecinul iti promite ca te va "spune" mamei, sau lacrimile pe care ti le.a provocat cazatura din "cires" sau de la fotbal, sau rasetele nebune de la 00:00 care disperau vecinii.

Ma intreb cum va fi maine...Speranta moare ultima, asa se zice:)

[Vreau sa ma scriu in acest post o multumire:)! Ii multumesc Cuiva ca este langa mine destul de des, ca ma suporta, ca ma asculta, ca nu ma intrerupe atunci cand ma plang de orice lucru banal sau complicat, ca mi-a aratat o alta latura a muzicii decat lady gaga si trance si nu in ultimul rand ca ma face sa zambesc :) Multumesc! Stiu si sper ca te simti! :*]

See` ya!:*